Wikipedia: A fost unul dintre cei mai cunoscuți pastori și evangheliști baptiști români ai secolului XX. De numele său se leagă mișcarea de redeșteptare spirituală care a avut loc în anii ’70 în câteva orașe din vestul României, Timișoara, Arad, Oradea. Anii săi de slujire în Biserica Baptistă nr. 2 din Oradea (astăzi, Biserica Baptistă Emanuel) corespund cu anii de creștere explozivă a acestei biserici, ea fiind astăzi a doua biserică baptistă din Europa, ca mărime.
Daniel Mariș este unul dintre pastorii Bisericii Baptiste Golgota din București și, din 2011, rectorul Institutului Teologic Baptist din București.
În 2000 a primit titlul de master în teologie de la Universitatea din Oxford, iar în anul 2006 titlul de doctor în teologie de la Universitatea din București.
175. Carte: Amintiri cu sfinți (4 volume), de Daniel Brânzei
166. Despre evanghelici în cărți și articole (3): Cultele din România între prigonire și colaborare
„Notă privind secta „Penticostali de ziua a 7-a”
10.11.1975
Această sectă ilegală şi-a făcut apariția în țara noastră în anul 1969. Secta ilegală „Penticostali de ziua a 7-a”are la bază următoiarele precepte:
a. slujbele religioase au loc sâmbăta și în zilele de sărbătoare prevăzute în calendarul cultului mozaic și cdele prevăzute în Noul Testament […]
b. Bărbaţii sunt obligaţi să poarte plete şi barbă şi se practică circumciyia la noii născuţi.
c. Adepţii acestei secte practică ritualuri disidente ca postul de sec şi cenuşă în cap, ungerea în cap cu ulei de măsline şi altele.”
(Cultele din România între prigonire și colaborare, p. 144-145)
167. Arhitectura evanghelică din România contemporană (Augustin Ioan)
„Casele de rugăciune și bisericile neoprotestante din România, deși au o tradiție relativ scurtă (în comparație cu bisericile tradiționale, ortodoxă și catolică), au reușit – mai cu seamă datorită referinței externe – să recupereze, arhitectural, acest relativ „handicap”, însă cu prețul unei lipse de identitate arhitecturală proprie. […] Bisericile evanghelice din România sunt aşadar săli de adunare ambalate în ceea ce locul oferă sau îngăduie: casă, clădire socio+culturală, biserică din zonă.”
(„Arhitectura ca instrument al Reformei – arhitectura evanghelică din România contemporană”, în Omul evanghelic. O explorare a comunităților protestante românești, p. 674)
168. Oradea: Baptiștii maghiari
Biserica Baptistă Emanuel nu era cunoscută, în secolul XX, ca Biserica Baptistă Nr. 1, ci ca Biserica Baptistă Nr. 2. Căci Nr. 1 era Biserica Baptistă Maghiară.
În 1912 cei 12 credincioși baptiști români din Oradea se adunau într-o casă închiriată, iar în 1923 a fost cumpărată o casă veche pe strada Simion Bărnuțiu, pe locul căreia a fost ridicată clădirea, cu 140 de locuri, de către cei 45 de membri.
Baptiștii maghiari au zidit un lăcaș de închinare în 1893, apoi au trebuit să zidească altul, întrucît primul devenise neîncăpător. În 1912 și-au zidit al treilea lăcaș de închinare, o clădire monumentală spațioasă, care este în apropierea centrului civic. Biserica Baptistă Maghiară este vizibilă de pe podul din apropiere peste Crișul Repede.
În perioada 1967-1971, peste drum de Biserica Baptistă Maghiară a fost construit Hotelul Continental Forum, numele inițial fiind Hotel Dacia, apoi Continental.
Astfel, Biserica Baptistă Maghiară poate fi considerată ca fiind biserica baptistă cu vizibilitate centrală, aflîndu-se la o stație de tramvai de centrul civic și la 3 stații de tramvai de centrul istoric.
După pastoratul de 25 de ani al lui Bokor Barnaba, la mijlocul anilor ’60 Biserica Baptistă Maghiară din Oradea, cu 950 de membri, era cea mai mare biserică de limbă maghiară din România.
Din 2016, Adrian Giorgiov, pastorul Bisericii Baptiste Maghiare, este decanul Facultăţii de Teologie a Universităţii Emanuel din Oradea.
Biserica Baptistă BUTENI este una dintre cele mai celebre biserici din istoria baptiștilor români, din motive întemeiate.
La Buteni a avut loc primul congres al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România în 14-16 februarie 1920, cînd a fost votat primul statut, cu 14 capitole și 63 de articole, intitulat: Statutul Organic al Uniunii Comunităților Române din România Mare.
Președintele congresului a fost Teodor Sida, ordinat ca pastor în 1903, care a avut un rol important în răspîndirea credinței baptiste pe Valea Crișului Alb.
Tot la Buteni a avut loc conferința ad-hoc din 8-10 iunie 1919, unde s-au întîlnit pastori din Crișana, Banat, România Veche, pentru a discuta formarea unei organizații a baptiștilor din România și convocarea primului congres. În 28-30 noiembri 1919 a avut loc un precongres la București.
În perioada 1920-1933, 6 dintre primele 16 congrese baptiste au avut loc la Buteni.
La Buteni a avut loc și congresul al 21-lea din 23-24 octombrie 1948, cînd s-a votat statutul, care a fost discutat timp de 2 ani cu directorii din Ministerul Cultelor în patru ședințe. Statutul, publicat în Monitorul Oficial, avea 5 capitole și 75 de articole, iar în anexă Mărturisirea de Credință.
De Buteni e legată și istoria Seminarului Baptist, prin două momente importante.
În septembrie 1921 Seminarul s-a deschis la Buteni, sub forma unui „curs de Biblie” pentru şase luni, cu nouă tineri (printre care Dumitru Baban și Ilie Mârza) și trei profesori: Ioan R. Socaciu, Ioan Popa, Vasile Berbecar.
Alexa Popovici menționează: „Lecțiile erau predate în casa de rugăciune, iar seminariștii găzduiau pe la frați și aveau o bucătărie comună, un fel de cantină.”
După 6 săptămîni, în contextul unei persecuţii începută din 1919 pe Valea Crişului, Seminarul a fost izgonit din Buteni de către jandarmerie.
După 2 săptămîni la Arad, la Biserica Pârneava, s-a repetat episodul de la Buteni, seminariștii au plecat la București (la biserica baptistă germană), nu și Ioan R. Socaciu și Ioan Popa.
Al doilea moment, din 1946, e descris de Ioan Bunaciu:
„Seminarul s-a închis în 1942, când a fost desființat Cultul Baptist printr-un decret lege dat de gen. Antonescu care era conducătorul statului. În 1944 bisericile baptiste au fost redeschise, dar din cauza condițiilor materiale cursurile seminarului au fost reluate numai în 1946 și atunci în comuna Buteni.
În octombrie 1946 s-au prezentat la seminar peste 35 de tineri, cei mai buni evangheliști din bisericile noastre care ardeau de dorul de a învăța pentru a se pregăti pentru marea lucrare. Lecțiunile se țineau în sala bisericii, masa se pregătea în sala mare a bisericii de la subsol, iar seminariștii pentru dormit au fost împărțiți pe la familiile credincioșilor baptiști din Buteni. Profesorii erau frații I.R. Socaciu care era și director, Alexa Popovici care era și secretar și Dr. Jean Staneschi.
În anul acela bisericile baptiste de pe valea Crișului Alb au asigurat alimentele pentru masa seminariștilor, zilnic soseau căruțe din aceel biserici cu toate cele necesare pentru seminariști, iar sâmbăta seminariștii plecau în bisericile de pe Valea Crișului Alb la predicarea Evangheliei, de aceea vara anului 1947 s-au ținut frumoase botezuri prin bisericile noastre din acele părți ca rod al muncii seminariștilor.
În 17 nov. 1947 seminarul și-a început cursurile în localul din București str. Berzei 29, acum în seminar era anul II cu 35 de seminariști și anul I cu vreo 30 de seminariști. În anul acesta școlar alimentele de bază pentru masa seminariștilor au fost primite în timpul verii din partea Convenției Baptiste de Sud prin Consiliul Ecumenic al Bisericilor.” (p. 229-230)
Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, Editura Universității din București, 1997, 245 p.
„Este o societate clientelară, profund, structural nedreaptă și cleptocrată, în care s-au instaurat în toate posturile posibile reprezentanții unei oligarhii care se protejează între ei și se reproduc, și din vocabularul căreia lipsesc cuvinte precum „justiție” și „dreptate socială”.”
…să fim cinstiți. Aici trebuie să detaliem. S-a votat masiv, e clar, împotriva lui Ponta. S-a votat, de asemenea, și pentru Iohannis, dar nu pentru că ar fi fost candidatul providențial, ci pentru că exista o șansă ca el să facă altfel de politică decât cei de până acum.
Vasilică Croitor: În mediul penticostal românesc, personalitatea cea mai reprezentativă și respectată pentru suferințele îndurate sub regimul comunist este Constantin Caraman.
(Răscumpărarea memoriei. Cultul Penticostal în perioada comunistă, p. 273)
Iosif Țon: În ianuarie 1990, la prima revenire din exil, m-am întâlnit cu Silviu Cioată (Creştin după Evanghelie), Vasile Taloș (Baptist) şi Emil Bulgăr (Penticostal) şi, printre altele, le-am vorbit despre nevoia de a ne asocia și noi după modelul din Anglia şi Statele Unite. Ei au fost de acord, şi am stabilit că atunci când voi veni a doua oară în țară, ei să organizeze o întâlnire a unor conducători din toate cultele și grupările evanghelice. […] S-a hotărât să avem un Congres al Alianței noastre în perioada 19-21 octombrie 1990, la Sala Palatului, şi ne-am adunat atunci aproximativ 4500 de frați şi surori din toată țara ca să ne închinăm împreună şi să proclamăm Alianța noastră, a cultelor evanghelice din România. Era prima dată când noi, evanghelicii, atât de disprețuiți şi persecutați sub regimurile trecute, ne adunam să ne exprimăm identitatea şi crezul în prima sală a țării, acolo unde înainte se țineau congresele partidului comunist!
Vasilică Croitor: Ceea ce diferenţiază Cultul Penticostal din România de celelalte Biserici evanghelice este tocmai amploarea pe care a luato Biserica subterană, acea comunitate informală a credincioșilor cu adevărat dedicați adevărului. Oameni nemulțumiți de reglementările impuse de stat au fost în toate cultele neoprotestante, iar în cazul altor culte se poate spune că au fost indiscutabil mai mulți lideri curajoși care s-au opus abuzuriloe comuniste. Însă în mediul penticostal, un mediu al carismelor și al libertății Duhului, în care credincioșul era învățat să își exercite darurile spirituale ca pe o necesitate a slujirii sale, Biserica subterană a devenit o realitate mai eficientă pentru perpetuarea valorilor spirituale. Grupurile de casă ilegale s-au mobilizat fără inițiativa vreunui lider și au devenit motorul supraviețuirii și chiar al creșterii Bisericii.
(Răscumpărarea memoriei. Cultul Penticostal în perioada comunistă, p. 272)
164. Biserica Penticostală Betania din ARAD
Păstorită succesiv de trei din cei patru preşedinţi pe care i-a avut Cultul Penticostal, BP Betania a luat ființă în 1945, în 1946 avînd loc prima Conferință Națională Penticostală din România.
După evenimentele din 1989 a apărut posibilitatea construirii unui nou locaș de închinare.
A fost pastor la Hațeg și a rămas în memoria baptiștilor români pentru vizitele pe care le-a făcut la leprozeria din Tichilești.
157. Forumul Dialogos
Organizat la Arad, cu Emil Bartoș moderator, Forumul Dialogos este un forum care vizează implicarea într-un mod public in dialogul dintre credință și cultura contemporană.
A fost primul președinte (1950-1962) al Cultului Penticostal din România.
Valeriu Andreiescu: Evaluarea finală a rolului istoric al lui Bradin trebuie să țină seama de contribuția sa la înființarea și dezvoltarea mișcării penticostale în 1922-1937 și la reorganizarea și unificarea acestei mișcări în 1945-1950.
(Istoria penticostalismului românesc, vol. 1, p. 311)
În Vasilică Croitor: În seara de 19 iulie 1951, Bradin era recrutat la sediul Securității arădene. […] La trei ani după recrutare, sediul Cultului s-a mutat de la Arad la București. […] În Bucureşti activitatea de informator al lui Bradin a continuat fără întrerupere până la defcesul său.”
(Răscumpărarea memoriei. Cultul Penticostal în perioada comunistă, p. 172-173)
160. Biblical Education by Extansion
Ciprian Bălăban: Când mai multe organizații religioase occidentale (Campus Crusade for Christ, Slavic Gospel Association, Operation Mobilization, European Christian Mission, The Navigators, East European Bible Mission, Open Doors etc.) care activau în țările comiuniste au văzut necesitatea instruirii de lideri religioși pregătiți în aceste zone, au format organizația Biblical Education by Extension, care avea drept scop traducerea și publicarea unor manuale de studiu biblic, ce aveau să fie introduse clandestin în țările comuniste. Prin această organizație urmau să fie inițiați, de către persoane din afara țării, lideri care, la rândul lor, să formeze grupe de studiu biblic, scopul final fiind ca aceste studii să ajungă la cât mai mulți destinatari.
(Istoria Bisericii Penticostale din România (1922-1989): Instituție și harisme, p. 168)
Din seria WebEnciclopedia evanghelicilor români
WebEnciclopedia evanghelicilor români (1-50) WebEnciclopedia evanghelicilor români (51-100)
– Oamenii nu vor sa fie fericiti. Le este frica de fericire.
Oamenii vor sa nu fie nefericiti. Le este frica de nefericire.
– In supraaglomeratul secolul XXI, cind oamenii se intilnesc, nu ar trebui sa se se intrebe „Ce mai faci?”, ci: Cind te-ai odihnit ultima oara?
– Dumnezeu provoaca crize in istoria omenirii, dar nu este absent in timpul crizelor. (2017)
– A ramine loial adevarului nu e doar o datorie sacra, ci o implinire sufleteasca de prim rang. (2017)
– Facebook mi-a oferit un microclimat in care am avut parte de minunate miresme umane, de extraordinare arome culturale si spirituale. (2017)
– Dumnezeu obisnuieste sa ia jucariile copiilor sai imaturi spiritual. :))))) (2017)
– Parinte ceresc, cit te-ai complicat cu umanoizii… Sintem capabili de atitea tabieturi si activisme, dar, desigur, sintem frumosi, ca semanam cu Tine… 🙂
Sintem capabili sa avem atitea ginduri, intr-un timp scurt, sa lucram cu concepte si sa ne imaginam Cerul.
Ti-ai trimis ingerii sa ne ventileze cu aripile cind mintea noastra se incinge…
Miluieste-ne! (2017)
– Stiu ce inseamna „beat crita”, dar pina azi nu am stiut ce inseamna crita.
RomaniaEv 