Iar se prosteşte Marius Cruceru (4) – Iar s-a răhățit…

http://mariuscruceru.ro/2021/12/01/reevaluari-cazul-iosif-ton

Unul dintre comentarii este cel al lui Marian Pădureț:

„Interpretez cel puțin răutăcios articolul. Fie din dorința de a da un boost statisticilor de pe blog, fie din dorința de a crea puțină vizibilitate, se scoate din cămară un subiect cu potențial.

Exprimarea : „Așa că, dacă mă aude: ”Domnule Iosif Țon,….” , este de un fariseism PUR si lipsă mare de respect.
Marius, dacă ai fi dorit să iți ceri iertare de la Fr. Iosif, ști cum ar fi trebuit să o faci, doar esti unul din acei ” teologi autentici, rugativi” , ca să te citez.

De fapt eu înteleg că singura ta scuză , parafrazată, e ceva de genul : Să mă ierte fr. Țon ca am dat cu toporul, îmi pare rău, ar fi trebuit să folosesc cianura,…

”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?”

Mai puțini telologi de felul acesta, si mai mulți ucenici autentici a lui Hristos Isus.”

 

Marius Cruceru răspunde în… 5 puncte.

Cîteva chestiuni:

A. Cică: „Am făcut-o cu strîngere de inimă și cît de bine am putut. Mai bine n-am putut.”

Eu am avertizat în repetate rînduri, de-a lungul anilor, că Marius Cruceru introduce o nouă mediocritate.

Omul nu poate și asta e!…

Dar, cum am zis cu alte ocazii, pe cei care nu pot îi învățam, pe cei care nu vor îi obligăm.

Reacțiile bloggerilor evanghelici și a comentatorilor pot crea o presiune în astfel de situații.

Astfel încît Marius Cruceru să-și revizuiască formulările din spațiul public, să facă clarificări și să… poată.

 

B. Cică: „Nu știu ce experiență aveți în blogging. Eu sînt destul de vechi în breaslă și știu cum funcționează sistemul.”

Faptul că Marius Cruceru e „destul de vechi în breaslă” nu exclude decadenţa din ultimii ani.

Ce scrie Marius Cruceru la punctul 2 ne aduce aminte de ameninţarea lui că va scrie un manual de blogging, dar el declarînd că nu e… blogger. (Nu e… din sistem.)

Vezi: Restanţele lui Marius Cruceru (2010)

Restanțele lui Marius Cruceru

 

C. La punctul 3 Marius Cruceru iar vorbește despre el, nu despre subiectul pe care l-a propus: reevaluarea cazului Iosif Țon (din perspectiva faptului că îi datorează scuze).

Cică: „Îmi pare rău că nu s-a scris o metodologie de urmărit a cererilor publice de iertare.”

ASTA e o pătrăţoşenie inutilă.

Dacă creștinul Marius Cruceru, la 50 de ani, nu ştie cum trebuie să-și ceară iertare, uf…

Faptul că e vorba de Iosif Țon, care, în cuvintele lui Marius Cruceru, „a făcut multe pentru evanghelicii din România”, ar trebui să-i facă sarcina mai ușoară…

 

D. Redau în întrgeime punctul 4, care dezvăluie fariseismul lui Marius Cruceru:

„Eu nu mă consider teolog. Nu am formare de teolog. Sînt filolog, de la licență pînă la doctorat. N-ați fost atent la ce am scris. Eu, ca filolog, m-am rugat pentru teologi. Citiți mai atent textele. Atunci s-ar putea să descoperiți și elementele subtextuale.”

În discuţie nu e… formarea.

În discuţie e faptul că iar s-a răhățit, și în postare și în comentarii.

 

E. În final, Marius Cruceru îl acuză pe Marian Pădureț de… rea credință.

Momente cruciale din istoria Bisericii (3)

Momente cruciale din istoria Bisericii – Mark A. Knoll, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2020, 359 p.

„Când l-a încoronat pe Carol cel Mare ca „noul” împărat, papa Leon al III-lea nu a făcut decât să consolideze o legătură ce se dezvoltase de peste o jumătate de secol. Papii și-au înrdeptat atenția spre nordul Europei, unde își făcuse apariția o puternică dinastie imperială. Din perspectiva societății medievale, Carol cel Mare nu s-a considerat niciodată vasal papei, ci s-a văzut responsabil înaintea lui Dumnezeu pentru bunăstarea poporului său. Însă, indiferent ce credea Carol cel Mare despre rolul său, legătura cu Roma era acum un fapt sigur. În următorii opt sute de ani și mai bine, politica, educația, organizarea socială, arta, muzica, economia și legile Europei aveau să fie „creștine” – nu neapărat în sensul că ar fi încorporat normele Evagheliei, ci în sensul că viața bisericii apusene, cu centrul la Roma, a fost legată decisiv de „noul” împărat roman de peste Alpi.” (p. 124)

Istoria evanghelicilor din România: De la Revoluție la Pandemie (1) – Internetul: Blogosfera evanghelică

Lucrarea mea „Istoria evanghelicilor din România” s-a construit în jurul celor două mari momente de referință din istoria românilor în secolul XX: Unirea și Revoluția.

Istoria evanghelicilor din România

Cele două mari momente de referință au avut ca rezultat, pe planul organizării religioase, Legea Cultelor din 1928 și Legea Cultelor din 2006.

Desigur, a mai fost și Legea Cultelor din 1948.

Istoria postdecembristă a cultelor (și a mişcărilor noncultice) din România a cunoscut un moment important în 2020-2021: Pandemia.

Restricțiile, reorientarea online, decesele unor pastori, reducerea numărului de întîlniri (conferințe, festivaluri) – toate acestea au redimensionat viața religioasă a românilor (din țară și diaspora).

Cele trei decenii postdecembriste au adus mari progrese, cel puțin din punct de vedere administrativ-confesional.

1. Internetul: Blogosfera Evanghelică

Pentru România, ca și pentru Occident, unul dintre macrofenomenele de la sfîrșitul secolului XX și începutul secolului XXI a fost apariția Internetului.

De la nivelul anilor 2020-2021, cînd bisericile au site-uri și conturi pe Facebook și YouTube, iar mulți evanghelici – pastori, lideri, fundații, asociații, instituții confesionale, soliști și grupuri muzicale – sînt prezenți în diverse moduri pe Internet, comparația cu anii 2000 oferă două perspective foarte diferite.

În anii ’90, evanghelicii au fost ocupaţi cu construcţia de biserici, înfiinţarea de fundaţii, asociaţii şi edituri, studii teologice în ţară şi străinătate, lansarea de reviste, dovedind, ca minoritate religioasă, o dinamică remarcabilă în contextul libertăţii de expresie dobîndită de societatea românească după decembrie ’89. Însă abia după 2000 evanghelicii au început să ia în seamă posibilităţile de re-prezentare pe care le oferă Internetul.

Articolul meu „Evanghelicii şi Internetul. Ghid de re-prezentare” prezintă numeroase informații și le interpretează astfel:

– Între s(t)imulare şi uzură (Internetul-Catalizator)
– Între integrare sub-culturală şi perspectivism transcendental (Internetul-Câmp)
– Între ex-punere şi ideologizare (Internetul-Conductor)

2008: Evanghelicii şi Internetul. Ghid de re-prezentare – Alin Cristea

Blogosfera evanghelică (cu peste 1.000 de bloguri în lb. română)

Anul 2020 a adus o shimbare majoră în viața instituțiilor confesionale: comunicarea online.

Astăzi nu se mai pune problema convingerii pastorilor să folosească Internetul. Astăzi, însă, fenomenul fake news (știri false) s-a răspîndit tot mai mult și pe Internetul evanghelic.

2013 – Sever Voinescu: Cu „Jurnalul” de la Păltiniş am înţeles că există o frumuseţe a abstracţiunii…

…Astăzi, aş spune că exact asta e definiţia unui intelectual: acel om care ajunge să simtă frumuseţea unei idei; intelectualul este cel care poate aprecia o idee din punct de vedere estetic. Gîndurile lui Noica, în general, nu doar cele din „Jurnal”, sînt primele entităţi non-materiale care mi s-au părut frumoase pur şi simplu. Frumuseţea plutind ca un fel de nor, fără legătură cu vreun obiect sau cu vreo fiinţă, frumuseţea ca un abur aproape iluzoriu – asta mi-a arătat Noica la o vîrstă la care nici prin cap nu-mi trecea că aşa ceva e posibil.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/1070486.html