„Tezele și formulările emoțional-naționaliste capătă legitimitate științifică. Aici nu vorbește AUR, ci un istoric care este președintele Academiei Române.
Cu această autoritate, Ioan Aurel Pop nu numai critică Uniunea Europeană și în niciun caz nu în ceea ce ține de UE, ci o desemnează drept dușmanul colectiv al identității naționale, echivalată cu credința creștină.
Folosește pentru asta argumente pseudo-filosofice, mixate cu citate naționaliste. În acest fel, Descartes devine inferior unui preot ortodox, deși nimeni nu i-a pus în comparație.
Tema acestui document al CE a fost relatată și de presa occidentală, dar această declinare în fake news și naționalism a prins rădăcini mai degrabă la București, pe același mecanism în care au fost declinata tema „bărbatul care naște”, din raportul Matic.
România, mai mult decât alte state europene, devine teren fertil pentru tezele dezbinării europene, alimentate sau doar speculate de Moscova, iar polarizările în jurul acestor teme minore prin raport cu agenda socială, dar care par că pun în joc valorile și identitățile secundare, nu fac decât să mențină țara într-un climat social tensionat.”
http://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/cum-ne-poate-interzice-comisia-europeana-craciunul
RomaniaEv 