Istoria evanghelicilor din România: De la Revoluție la Pandemie (2) – Ajutoarele din străinătate

După căderea comunismului, confesionalismul postprotestant din România a cunoscut o perioadă de mare și intensă dezvoltare, care a fost posibilă și datorită ajutoarelor din străinătate.

Ajutoarele din străinătate au contat și în vremea comunismului, cînd România era supusă unui experiment ceaușist de tristă amintire, cetățenii îndurînd frig, foamete, dar și persecuție, în cazul cetățenilor din cultele nonortodoxe.

În anii ’70-’80, ajutoarele erau trimise, de regulă, de „organizații caritabile evreiești, germane și maghiare sau de organizații caritabile religioase din SUA, Canada, Republica Federală Germania, Austria, Elveția, Italia, Belgia, Olanda și Marea Britanie aflate sub patronajul Bisericii Catolice, bisericilor neoprotestante sau bisericilor protestante”.

Vezi 10 citate din cartea „O rază de speranță în întuneric… Ajutoarele primite din străinătate de cultele religioase din România în anii ’70-’80 – Denisa Bodeanu, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2018, 260 p.”:

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/car%C8%9Bi/o-raza-de-speranta

Înainte de Revoluţie, cetăţenii români care aveau rude în străinătate erau urmăriţie de Securitate, dar erau priviți cu invidie de către ceilalți români care nu aveau rude în străinătate și nu aveau parte de ajutoare din străinătate.

Denisa Bodeanu relatează cum, în anii ’80, naşa ei de botez îngrijea un bătrîn evreu, de la care primea și mici atenții din pachetele primite de bătrîn din străinătate. Astfel, o cuvertură (produsă în Republica Socialistă România) a ajuns, într-un final, pe patul din camera Denisei Bodeanu.

Libertatea a însemnat înmulțirea exponențială a acțiunilor coreligionarilor din străinătate, fie români, fie europeni sau americani, dar și înmulțirea exponențială a vizitelor liderilor religioși din România în străinătate.

Desigur, împărțirea ajutoarelor enoriașilor nu a fost deloc o treabă ușoară.

A umblat vorba că ceea ce nu au reușit comuniștii au reușit ajutoarel: dezbinarea pocăiților.

Dar macrofenomenul ajutoarelor din străinătate în anii ’90 şi în continuare a constituit una dintre dimensiunile postdecembriste a dezvoltării social-confesionale a postprotestanților din România.

Uneori, românii din bisericile baptiste și penticostale au ajuns să fie exasperați de numeroasele cereri de ajutor financiar pentru clădirile din România.

Dar rezultatele au fost spectaculoase, de așteptat după lunga perioadă de îngrădire a libertății religioase de către guvernarea ateistă.

Nu există mărturii oficiale (în cărți, care oricum sînt puține, mai ales în comparație cu miile de traduceri din limba engleză), dar orice biserică mare (sau mai mică) are în istoria ei momente de aducere aminte în care ajutoarele din străinătate ocupă un loc central.

De cel puțin 3 ori Emil Bartoș, în vremea pastoratului căruia s-a construit clădirea actuală a Bisericii Baptiste Providența din Oradea, a povestit despre o călătorie pe care a făcut-o în Marea Britanie, dar de data aceea nu a fost pus să predice la o anumită biserică. Construcția din Oradea nu avea acoperiș și se apropia iarna. Pentru acoperiș era nevoie de 70.000 de euro. Un om de afaceri a donat 100.000 de lire sterline.

Oradea e primul motor al evanghelicilor din România și diaspora. Dar dezvoltarea din anii ’90 şi începutul secolului XXI se datorează în mare parte ajutoarelor din străinătate.

Din păcate, nu există proiecte de istorie orală care să recupereze emoțiile din memoria colectivă a ultimelor 3 decenii a evanghelicilor români.

Dar există nu puține mențiuni în diverse locuri pe Internet și în revistele care au apărut în ultimii 30 de ani.

Pocăiții nu au un calendar al menționării sfinților și martirilor, dar precis există 365 de nume de americani și europeni care adus ajutoare din străinătate, care să fie menționați, cîte unul în fiecare zi a anului (na, iar a dat un proiect peste mine!), începînd cu cei care introduceau ilegal în țară Biblii și literatură religioasă și continuînd cu marii prieteni ai prieteni ai României – baptiști, penticostali, creștini după Evangheliei și alții.