2016 – Ion Caramitru: Revoluţia la care am participat eu a fost, în mintea şi în fiinţa mea, profund anticomunistă, dar comunismul a rămas în picioare. Trăim o formă de neocomunism, ascuns cu titlul de socialism.

http://adevarul.ro/cultura/istorie/interviu-ion-caramitru-marturii-despre-s-au-fraudat-alegerile-90-revolutia-fost-fiinta-mea-profund-anticomunista-co-munismul-ramas-1_58540e3a5ab6550cb87d68ac/index.html

Ghetoul pocăiesc – Evenimente 18-19 decembrie 2021

18 decembrie, BB Emanuel CEHU SILVANIEI
https://www.facebook.com/profile.php?id=100067496080804

18 decembrie, BP Speranța ORADEA
https://www.facebook.com/bpsperanta

18 decembrie, Corul Deo Gloria – ORADEA
https://www.facebook.com/deogloriamusic

18 decembrie, BP Filadelfia HORIA, jud. Arad
https://www.facebook.com/Biserica-Penticostala-Filadelfia-Horia-1704245553140114

18 decembrie, Pâinea Vieții LUGOJ
https://www.facebook.com/BisericaCrestinaPaineaVietii

18 decembrie, BP Izvorul Vieţii REŞIŢA
https://dininimapentrutine.com/2021/12/14/seara-de-colinde-la-biserica-izvorul-vietii-resita

18 decembrie, Sfânta Treime BECLEAN
https://www.facebook.com/cristi.emma

18 decembrie, BB Golgota BISTRIȚA
https://www.facebook.com/golgotabistrita

18 decembrie, Filadelfia BOTOȘANI
https://www.facebook.com/sebastian.mariniuc

18 decembrie, Isus Salvatorul CHIȘINĂU, Republica Moldova
https://www.stiricrestine.ro

18 decembrie RPC KITCHENER, Canada
https://www.facebook.com/luminaoradea

19 decembrie, BB Emanuel CEHU SILVANIEI
https://www.facebook.com/profile.php?id=100067496080804

19 decembrie, Lumina ORADEA
https://www.facebook.com/luminaoradea

19 decembrie, Betania TIMIȘOARA
https://www.facebook.com/betaniatm

19 decembrie, BP Poarta Cerului TIMIŞOARA
https://www.facebook.com/BisericaPoartaCerului

19 decembrie, BB Mănăștur CLUJ
https://www.facebook.com/deogloriamusic

19 decembrie, BB Filadelfia DROBETA TURNU-SEVERIN
https://www.facebook.com/BBFSeverin

19 decembrie, BB Iris CLUJ
https://www.facebook.com/bisericairis

19 decembrie, BB JIBOU
https://www.facebook.com/groups/111353785552770/user/1349340771

19 decembrie, BB TÂRGOVIȘTE
https://www.facebook.com/Biserica-Baptista-Golgota-din-Targoviste-574077132664549

19 decembrie, Vestea Bună BUCUREȘTI
https://www.facebook.com/BisericaVB.ro

19 decembrie, Elim BUCUREȘTI
https://www.facebook.com/bisericaelim

19 decembrie, BP Betleem MEDGIDIA
https://www.facebook.com/Betleem

19 decembrie, Speranța ONEȘTI
https://www.facebook.com/cornel.pascu

19 decembrie, Sf. Andrei SUCEAVA
https://suceavaevanghelica.com/2021/12/14/concert-de-colinde-la-biserica-sfantul-andrei

19 decembrie, RBC CHICAGO
https://www.facebook.com/rbc.chicago

Iar se prosteşte Marius Cruceru (1-15)

Iar se prosteşte Marius Cruceru – Reevaluări: cazul Iosif Țon

Cică: „sînt dator să îmi cer scuze pentru MODUL în care l-am înfruntat public”

http://mariuscruceru.ro/2021/12/01/reevaluari-cazul-iosif-ton

Cică: „dacă mă aude: ”Domnule Iosif Țon, sînt dator cu scuze publice pentru FELUL firesc, neduhovnicesc, în care în anul 2011, după trecerea dumneavoastră în tabăra Străjerilor, am acționat în privat și public față de domnia voastră!””

AŞA se cer scuze publice?…

Intenţionez să revin cu unul dintre subiectele pe care insist în ultimii ani: POCĂINȚA (metanoia – schimbarea minții), confundată des în ghetoul pocăiesc cu procesul de SFINȚIRE.

Cică: „Mă rog pentru dînsul să se pocăiască și să se întoarcă la adevărata credință evanghelică, despre care a învățat și a scris atît de mult în trecut.”

Aoleu, Pătrăţosule, ce dracu’ faci?

 

Iar se prosteşte Marius Cruceru (2)

http://mariuscruceru.ro/2021/12/01/reevaluari-cazul-iosif-ton

Faptul că Marius Cruceru nu regretă ce a scris (ci își cere scuze pentru MODUL în care l-a înfruntat public pe Iosif Țon) în campania de denigrare din 2010-2011 e cu totul îngrijorător.

Dar și în 2015 a găsit cu cale Marius Cruceru să se prostească, numindu-l pe Iosif Țon „individ absolut toxic”.

Am scris atunci: Solicit demisia lui Marius Cruceru din funcţia de decan al Facultăţii de teologie baptistă din cadrul Universităţii Emanuel din Oradea şi a oricărui INDIVID care va vorbi în public cu termeni de genul „ABSOLUT TOXIC” la adresa oricui.

Cum a ajuns Iosif Ţon… „individ absolut toxic”. Prin contribuţia iluminată a pătrăţosului Marius Cruceru…

Tot atunci Marius Cruceru îşi dădea în petec: „Eu sînt caustic, da. Așa cum soda caustică curăță alte toxine.”

Acum: „Scriptura ne spune să îi confruntăm pe ceilalți credincioși în dragoste. Eu n-am făcut-o cu dragoste. Am făcut-o cu patimă, poate cu dor de răzbunare…”

Astfel de atitudini, fără regrete pentru cele scrise, sînt caracteristice Pătrăţosului, prea mult alin(t)at blogger…

 

Iar se prosteşte Marius Cruceru (3)

Marius Cruceru NU și-a cerut iertare public pentru campania sa de denigrare a lui Iosif Țon din 2010-2011.

Marius Cruceru a scris: „sînt dator să îmi cer scuze pentru MODUL în care l-am înfruntat public”.

mariuscruceru.ro/2021/12/01/reevaluari-cazul-iosif-ton

Comentariul lui Doru Radu este… inexact: „Ne-ati dat un exemplu bun. Niciodata nu e prea tirziu sa ne cerem iertare daca ne cerceteaza Duhul Sfint. Iosif Ton stirneste pasiuni. Noi romanii reactionam emotional. El trebuie „recuperat” pt istoria baptista”; nu avem atit de multi oameni de valoare incit sa renuntam la vreunul. […]”

A. Ce a făcut Marius Cruceru nu este demn de „exemplu bun”.

B. Accentul pe pasiuni şi reacţii emoţionale nu oferă o perspectivă corectă asupra anilor 2010-2011, cu atît mai puțin asupra anilor 1989-2021.

C. Recuperarea lui Iosif Țon nu este un subiect valid. Baptiștii români NU l-au pierdut pe Iosif Țon. Cei din sistemul emanuelist negruțian, pervertit de manipulare și obediență (în cuvintele lui Teofil Stanciu, cel mai bun eseist din blogosfera evanghelică – 1.000 de bloguri în lb. română), se fac vinovați de manipulare grosieră, avînd în vedere că numele lui Iosif Țon nu apare în foarte scurtul istoric al Universității Emanuel de pe site-ul instituției.

 

Iar se prosteşte Marius Cruceru (4) – Iar s-a răhățit…

http://mariuscruceru.ro/2021/12/01/reevaluari-cazul-iosif-ton

Unul dintre comentarii este cel al lui Marian Pădureț:

„Interpretez cel puțin răutăcios articolul. Fie din dorința de a da un boost statisticilor de pe blog, fie din dorința de a crea puțină vizibilitate, se scoate din cămară un subiect cu potențial.

Exprimarea : „Așa că, dacă mă aude: ”Domnule Iosif Țon,….” , este de un fariseism PUR si lipsă mare de respect.
Marius, dacă ai fi dorit să iți ceri iertare de la Fr. Iosif, ști cum ar fi trebuit să o faci, doar esti unul din acei ” teologi autentici, rugativi” , ca să te citez.

De fapt eu înteleg că singura ta scuză , parafrazată, e ceva de genul : Să mă ierte fr. Țon ca am dat cu toporul, îmi pare rău, ar fi trebuit să folosesc cianura,…

”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?”

Mai puțini telologi de felul acesta, si mai mulți ucenici autentici a lui Hristos Isus.”

 

Marius Cruceru răspunde în… 5 puncte.

Cîteva chestiuni:

A. Cică: „Am făcut-o cu strîngere de inimă și cît de bine am putut. Mai bine n-am putut.”

Eu am avertizat în repetate rînduri, de-a lungul anilor, că Marius Cruceru introduce o nouă mediocritate.

Omul nu poate și asta e!…

Dar, cum am zis cu alte ocazii, pe cei care nu pot îi învățam, pe cei care nu vor îi obligăm.

Reacțiile bloggerilor evanghelici și a comentatorilor pot crea o presiune în astfel de situații.

Astfel încît Marius Cruceru să-și revizuiască formulările din spațiul public, să facă clarificări și să… poată.

 

B. Cică: „Nu știu ce experiență aveți în blogging. Eu sînt destul de vechi în breaslă și știu cum funcționează sistemul.”

Faptul că Marius Cruceru e „destul de vechi în breaslă” nu exclude decadenţa din ultimii ani.

Ce scrie Marius Cruceru la punctul 2 ne aduce aminte de ameninţarea lui că va scrie un manual de blogging, dar el declarînd că nu e… blogger. (Nu e… din sistem.)

Vezi: Restanţele lui Marius Cruceru (2010)

Restanțele lui Marius Cruceru

 

C. La punctul 3 Marius Cruceru iar vorbește despre el, nu despre subiectul pe care l-a propus: reevaluarea cazului Iosif Țon (din perspectiva faptului că îi datorează scuze).

Cică: „Îmi pare rău că nu s-a scris o metodologie de urmărit a cererilor publice de iertare.”

ASTA e o pătrăţoşenie inutilă.

Dacă creștinul Marius Cruceru, la 50 de ani, nu ştie cum trebuie să-și ceară iertare, uf…

Faptul că e vorba de Iosif Țon, care, în cuvintele lui Marius Cruceru, „a făcut multe pentru evanghelicii din România”, ar trebui să-i facă sarcina mai ușoară…

 

D. Redau în întrgeime punctul 4, care dezvăluie fariseismul lui Marius Cruceru:

„Eu nu mă consider teolog. Nu am formare de teolog. Sînt filolog, de la licență pînă la doctorat. N-ați fost atent la ce am scris. Eu, ca filolog, m-am rugat pentru teologi. Citiți mai atent textele. Atunci s-ar putea să descoperiți și elementele subtextuale.”

În discuţie nu e… formarea.

În discuţie e faptul că iar s-a răhățit, și în postare și în comentarii.

 

E. În final, Marius Cruceru îl acuză pe Marian Pădureț de… rea credință.

 

Iar se prosteşte Marius Cruceru (5)

Cică: „Așa că, dacă mă aude: ”Domnule Iosif Țon, sînt dator cu scuze publice pentru FELUL firesc, neduhovnicesc, în care în anul 2011, după trecerea dumneavoastră în tabăra Străjerilor, am acționat în privat și public față de domnia voastră!””

http://mariuscruceru.ro/2021/12/01/reevaluari-cazul-iosif-ton

Cică: „sînt cu totul la distanță d formele radicale de carismatism la care a aderat Iosif Ton” (în comentarii).

Marius Cruceru (care la comentarii a afirmat: „Eu nu mă consider teolog. Nu am formare de teolog. Sînt filolog, de la licență pînă la doctorat.”) reia chestiunile din 25 noiembrie 2010:

“1. Lucrarea străjerilor nu are de-a face cu nicun fel de trezire. Este lucrare de manipulare şi înşelare.

Iosif Ţon este un fals profet.”

Daniel Cojiță, pe atunci unul dintre pastorii Bisericii Baptiste Maranata din Arad, a scris un eseu neconvingător în ceea ce privește legătura dintre Mișcarea Străjerilor din străinătate și Mișcarea Străjerilor din România.

Dar eseul conține o chestiune foarte interesantă, pe care Daniel Cojiță o lansează odată cu interogația cu care începe partea a doua a eseului: Sunt Străjerii carismatici?

“Deoarece este o nouă orientare în spectrul religios din ţara noastră, cei mai mulţi teologi s-au grăbit să-i asocieze pe străjeri cu mişcarea carismatică.”

Daniel Cojiță nu menționează care sînt acești “cei mai mulți teologi” din țara noastră.

Ultimul paragraf din eseu susține că “cei mai mulți teologi” din țara noastră s-au înșelat:

“Ca orientare religioasă, străjerii pot fi încadraţi mai degrabă în cadrul curentului numit „cel de-al treilea val” caracterizat de interesul asupra: 1) eliberării de demoni; 2) reconstituirii Cortului lui David; 3) renunţarea la graniţele denominaţionale şi 4) „Power-Evangelisation” (accentul deosebit pus pe evanghelizarea prin vindecări, semne şi minuni).”

Așadar, conform concluziilor acestui eseu, Străjerii din România ar fi neocarismatici (Al treilea val).

Ca și în 23 noiembrie 2010, în 1 decembrie 2021 Marius Cruceru lucrează cu termenii “penticostali” și “carismatici”, nu însă cu termenul “neocarismatici”, așa cum concluzionase Daniel Cojiță că ar putea fi încadrați Străjerii, din punct de vedere al convingerilor religioase.

În eseul meu din august 2011, „Baptistul carismatic. Cazul Iosif Țon (2010-2011)”, se găsesc mai multe aspecte (interesante):

Baptistul carismatic. Cazul Iosif Țon (2010-2011)

O chestiune gravă din campania lui Marius Cruceru din 2010-2011 de denigrare a lui Iosif Țon este afirmația din 6 decembrie 2010 că Iosif Țon este membru într-o biserică penticostală, dar nu precizează despre care biserică penticostală este vorba.

Dar dacă ar fi fost membru într-o biserică penticostală n-ar fi fost bai, nu?, dacă ne luăm după comentariul lui Marius Cruceru din 3 decembrie 2021: „Înțeleg paradigma teologică de tip penticostal, am legături și colaborări cu frații din acest mediu”.

Ca să fie treaba şi mai încurcată, în postarea sa buclucaşă din 1 decembrie 2021, Marius Cruceru scrie despre Iosif Ţon:

„Azi e calvinist, mîine arminian, apoi devine pre, apoi post apoi amilenist, ba carismatic, ba spune că vorbirea în limbi e demonică, apoi spune că a vorbit în limbi încă din anii 70.”

Nu văd cum şi-ar putea susține Marius Cruceru astfel de afirmații.

Ajungem astfel la unul dintre cele mai îngrijorătoare fenomene din istoria postdecembristă a baptiștilor români: Nu există o biografie a lui Iosif Țon, nici o lucrare teologică despre scrierile lui Iosif Țon.

Pălăvrăgeala ipocritului Marius Cruceru ne face să ne aducem aminte că nu există o revistă a evanghelicilor din România în care să se dezbată subiecte majore. Mișcarea Străjerilor a fost cel mai important macrofenomen din istoria postdecembristă a evanghelicilor români.

Petru Lascău a declarat: „Am un mare respect pentru Mişcarea Străjerilor pentru că este o mişcare dornică să înveţe şi să experimenteze ceea ce n-a ştiut şi experimentat.”

Teofil Stanciu a declarat: „Stigmatizarea grupării Străjerii nu rezolvă nimic.”

Putem spune că stigmatizarea lui Iosif Țon nu rezolvă nimic.

Mai ales de către Marius Cruceru, despre care mentorul său din tinerețe, Dănuț Mănăstireanu, a scris:

„În mod deliberat nu urmăresc disputele de pe blogul lui Marius [Cruceru]. Am și așa destule pricini zilnice de enervare. Nu mai am nevoie de o sumedenie în plus. Deși am multă prețuire pentru talentele lui Marius și mai ales pentru ce era c#ndva – așa cum se străvede din când în ceea ce scrie, așa cum am afirmat adeseori, am mari rezerve față de ceea ce a devenit sub influența paulină. Mai mult decât atât, sunt alergic la mulți dintre cei care frecventează acel forum de discuții. Și aici nu mă refer la cei sinceri căutători ai adevărului, ci la semidocții care cred că știu totul și pot pune cu ușurință etichete ieftine pe orice.”

În legătură cu faptul că Marius Cruceru repune pe tapet Cazul Iosif Țon, fără să aducă nimic în plus față de campania din 2010-2011 (decît pretinsele scuze), ar trebui să ne întrebăm dacă Paul Negruț face ceva manevre în această perioadă.

Încă din februarie 2020 – cînd a apărut comunicatul penibil și belicos de la Oradea al conducerii Uniunii – am insistat asupra faptului că, prin modul în care e redactat, comunicatul e o fumigenă care ascunde ceva: Cazul Nelu Ardelean.

Iar în mai 2020 am afirmat: Cazul Nelu Ardelean rămîne cea mai mare problemă actuală a conducerii Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România.

S-a finalizat acest caz? A apărut altul cumva?

Marius Cruceru (iar) e neconvingător, ipocrit și căcăcios.

 

Iar se prosteşte Marius Cruceru (6) – Note

A. Marius Cruceru: „M-a sunat zilele trecute un prieten.

Știi, demult voiam să îți spun, dar n-am avut curajul. De fapt voiam să te întreb ceva: crezi că tot ce ai scris în legătură cu Iosif Țon atunci cînd ai scris a fost bine, corect, creștinește?”

http://mariuscruceru.ro/2021/12/01/reevaluari-cazul-iosif-ton

Marius Cruceru, zis Pătrătosu ca blogger, a scris despre multe subiecte. Faptul că Iosif Țon rămîne un subiect principal ține de istoria evanghelicilor români.

Nu doar protaginstul principal trebuie să se cerceteze, ci și alți actori principali ai situației din 2010-2011 și, de asemenea, numeroși comentatori cu gura mare (și capul mic).

În cel puțin două rînduri, Marius Cruceru a recunoscut că a greșit în atitudinea lui permisivă la adresa comentariilor.

 

B. Marius Cruceru: „Nu regret că am spus atunci că a luat-o pe căi teologice dubioase, că nu are un sistem teologic coerent, consistent și consecvent…”

Mai exact, Marius Cruceru a spus că Iosif Ţon nu e teolog deloc

După care a scris că „un teolog care nu are aparat conceptual, limbaj tehnic şi metodă este un bun profesor, un productiv scriitor, un excelent orator, orice altceva, dar nu un om de ştiinţă, că şi teologia, believe it or not, este o ştiinţăŢ.

Marius Cruceru: De ce Iosif Țon nu este teolog

Întrebarea care se ridică (din 2011 încoace) este: Universitatea Emanuel are vreun teolog? Cu „aparat conceptual”?

Că diplomele, după cum sugerează Marius Cruceru, nu contează…

Este cu totul îngrijorător faptul că Marius Cruceru practică acest reducționism. Teologia nu înseamnă doar ştiinţă, înseamnă şi artă.

Înainte de a exista școli de teologie, existau teologi printre creștini?

Înainte de a exista clădiri (biserici) în care creștinii se închinau, existau CREȘTINI printre… închinători?

A avea gîndire teologică (și teleologică) – în opoziție cu gîndirea ideologică – este datoria tuturor creștinilor. Și salvarea lor de la devoționalismul superficial, populist, antiintelectualist și nonteologic (care domină ghetoul pocăiesc).

“Dacă eşti teolog, te vei ruga cum trebuie, iar dacă te rogi cum trebuie, eşti teolog.” (Din părinții trezvitori)

 

C. Marius Cruceru: Iosif Ţon „a făcut multe pentru evanghelicii din România”.

Şi: „…”adevărata credință” (aici îl citez) evanghelică, despre care a învățat și a scris atît de mult în trecut.”

Aceste două ‘concesii’ pe care le face Marius Cruceru ultimului mit al baptiştilor români sînt importante.

De la „individ absolut toxic” (2015) la „a făcut multe pentru evanghelicii din România” (2021) e un progres.

Progresul e însă însoțit, atît în postare cît și în comentarii, de decandență. ACEEAȘI decadență pătrățoasă din anii 2010-2011.

Ca să folosesc formularea lui Marius Cruceru, mă rog ca Dumnezeu să se îndure de sufletul lui, că nemernic a fost și nemernic a rămas.

 

Iar se prosteşte Marius Cruceru (7) – Note (2)

D. Marius Cruceru despre Iosif Țon: „Ar fi putut îmbătrîni ca un patriarh.”

http://mariuscruceru.ro/2021/12/01/reevaluari-cazul-iosif-ton

Radu: „Am vorbit cu dânsul la telefon de mai multe ori vara aceasta. Este exact așa cum tu crezi cu nu este: un veritabil patriarh! Este cald la vorbă, bun la suflet, curat în trăire, îmbătrânește frumos așa cum ne așteptam să-l vedem făcând-o, cei ce-l cunoaștem.”

Avem deci 2 opinii care se contrazic.

Ce competență are Marius Cruceru în a se exprima la adresa lui Iosif Țon în ceea ce privește îmbătrînirea acestuia?

A scris că a pierdut „complet legătura”.

În schimb, comentatorul Radu afirmă că a vorbit la telefon de mai multe ori vara aceasta cu Iosif Ţon.

E mincinos iar Marius Cruceru? E!

Ca și atunci cînd a scris, în 2010: „Oameni care au fost acolo pleacă deja scîrbiţi de spectacolul jalnic pe care îl oferă Iosif Ton, nici măcar nu are scuza demenţei senile.”

Atunci am pus poze de la întîlnirile Străjenirlor de la Băile Felix (la care se referea Marius Cruceru), imagini care contraziceau afirmația Pătrățosului.

De asemenea, am amintit deja, în seria „Iar se prosteşte Marius Cruceru”, că a făcut afirmaţia că Iosif Ţon e membru într-o biserică penticostală, fără a putea preciza despre ce biserică e vorba.

 

E. Marius Cruceru menționează și în postare și în comentarii că e filolog.

Nu s-ar zice, după NUMEROASELE greșeli de scriere pe care le-a făcut, an de an, și după prostul obicei pe care îl are de a nu-și reciti postările (în vederea corectării greșelilor și a reformulării ideatice).

Dar reevaluarea cazului Iosif Țon nu are de a face cu filologia pătrățoasă, nici cu teologia pătrățoasă.

Ci cu reflexul resentimentar, obsesiv, al lui Marius Cruceru în legătură cu Iosif Țon, despre care el însuși scrie de data asta.

Eu am atras atenția asupra naturii resentimentare a acțiunilor publice săvîrșite de Mariu Cruceru în repetate rînduri, inclusiv în 2015 – Ce îl interesează pe Marius Cruceru: chestiunea tehnică legată de greacă sau lipsa de caracter?

De asemenea, în mai multe rînduri, am contestat competența lui Marius Cruceru în ceea ce privește evanghelicii români. Dacă vrea să se exprime la adresa BAPTIȘTILOR români, să vedem dacă măcar în domeniul acesta are suficiente informații pentru a-și susține formulele deseori pripite, exagerate și resentimentare.

Ce îl interesează pe Marius Cruceru: chestiunea tehnică legată de greacă sau lipsa de caracter?

 

F. Marius Cruceru: „Iată aici o dorință de filolog: Niște teologi autentici, rugativi, care să Îl caute pe Dumnezeu și să ni-L predice și nouă cu pasiune și trăire!”

Asta cu „rugativi” m-a dat pe spate…

A găsit Pătrățosu cheia (nehermeneutică) a activității teologale…

 

Iar se prosteşte Marius Cruceru (8) – Dl. Inexactitate

În 2008, în perioada 11 martie – 18 mai, am scris 8 postări în seria „Dl. Inexactiate”, despre Marius Cruceru, pe blogul La Rotundu.

Ultima postare a avut 15 pagini.

Inexactitățile lui Marius Cruceru, unele MINCIUNI de-a binelea, de-a lungul anilor (mai ales cînd vine vorba de Iosif Țon, despre care Marius Cruceru vorbește… după ureche) nu sînt puține, iar eu aș putea scrie un capitol numai despre aceste inexactități, dintr-o carte despre evanghelicii români pe Internet.

Postarea din 1 decembrie 2021 (fiecare are felul lui de a sărbători Ziua Națională) a lui Marius Cruceru adaugă încă o inexactitate la șirul lung de inexactități (și MINCIUNI) din istoria celui mai celebru blogger evanghelic român: „”Domnule Iosif Țon, sînt dator cu scuze publice pentru FELUL firesc, neduhovnicesc, în care în anul 2011, după trecerea dumneavoastră în tabăra Străjerilor, am acționat în privat și public față de domnia voastră!”

http://mariuscruceru.ro/2021/12/01/reevaluari-cazul-iosif-ton

Aşa cum am menționat deja, campania lui Marius Cruceru de denigrare a lui Iosif Țon nu e doar din 2011, ci a început în 2010.

Mai precis, în 17 noiembrie 2010, cînd Marius Cruceru a început pe blogul său campania publică de denigrare a lui Iosif Țon cu articolul “Dezamăgire”, numele tău este Iosif Ţon. În mai puțin de o lună, articolul a adunat peste 600 de comentarii.

Bloggingul nebloggerului Marius Cruceru („Lumea spune că fac „blogging”. Nu-i adevărat! N-am făcut niciodată! Folosim acest cuvînt ca o concesie, ca să aproximăm puţin, căutîndu-ne un dicţionar comun. Eu nu fac blogging, eu gîndesc cu voce tare.”) contează nu doar prin subiectele propuse în postări, ci și prin miile de comentarii care apar, pentru cititorii răbdători, care știu să citească printre rînduri, fiind uneori neprețuite.

Nu doar că nu există o carte de istorie a evanghelicilor români, nici o revistă a evanghelicilor români, dar paginile din diverse articole, eseuri, postări despre evanghelicii români conțin goluri, chiar și pentru cei cu zeci de ani de confesionalism evanghelic, care pot fi umplute, unele dintre ele, cu informații care se regăsesc în miile de comentarii de pe blogurile lui Marius Cruceru și Petru Lascău și ale unor bloggeri mai tineri care lasă mărturii despre istoria postdecembristă a confesionalismului evanghelic de limbă română.

Mihai Ciucă scria (01.01.2011): „Alin Cristea a fost primul, cred, care a început să sancţioneze gunoiul acoperit sub preş.”

În 20 noiembrie 2010 apare Comunicatul lui Paul Negruț, care lansează ideea că Iosif Țon nu mai este baptist.

Comunicatul jenant al lui Paul Negruț (dar inspirat ca și moment decisiv în politica confesională baptistă) îi cere lui Iosif Țon să nu se mai amestece în viața bisericilor baptiste din România.

Vezi: Baptistul carismatic. Cazul Iosif Țon (2010-2011)

Baptistul carismatic. Cazul Iosif Țon (2010-2011)

Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste din 8 decembrie 2011, afișat în 14 decembrie pe site-ul Uniunii Baptiste. La cîteva ore am declarat Comunicatul ca fiind nul întrucît nu are la bază documentele Uniunii Baptiste.

Așadar, Marius Cruceru TREBUIE să se refere și la anul 2010 – într-un anumit sens MAI ALES la anul 2010 -, nu doar la 2011.

 

Iar se prosteşte Marius Cruceru (9) – Să ne întoarcem la anul 2010 (nu 2011) – 1

Marius Cruceru a pornit campania sa de denicrare a lui Iosif Țon în 2010 (nu în 2011, anul la care se referă el).

http://mariuscruceru.ro/2021/12/01/reevaluari-cazul-iosif-ton

Mai precis, în 17 noiembrie 2010, cînd Marius Cruceru a început pe blogul său campania publică de denigrare a lui Iosif Țon cu articolul: „Dezamăgire”, numele tău este Iosif Ţon.

http://mariuscruceru.ro/2010/11/17/dezamagire-numele-tau-este-iosif-ton

În mai puțin de o lună, articolul a adunat peste 600 de comentarii.

La data de 5 decembrie 2021 (la 16.00), sînt 682 de comentarii, ultimele fiind din 5 februarie 2020 și 17 decembrie 2014.

Conform monitorizării blogosferei evanghelice pe care am făcut-o de-a lungul anilor, postarea in 17 noiembrie 2010 a lui Marius Cruceru se află în topul postărilor cu cele mai multe comentarii:

1.355 comentarii
Torentcreștin cu furăciuni – UPDATE
mariuscruceru.ro, 20 ianuarie 2010

1.321
ACDC – ATAC FĂRĂ PRECEDENT AL DIAVOLULUI ASUPRA POPORULUI ROMÂN
tomisthecat, 12 mai 2010

1.213
Vladimir Pustan si-a facut cruce!
pasi.ro, 26 aprilie 2009

758
Evrei 6 – Apostazia şi siguranţa mîntuirii în Evrei 6 (guest post)
mariuscruceru.ro, 6 iulie 2010

678
“Dezamăgire”, numele tău este Iosif Ţon
mariuscruceru.ro, 17 noiembrie 2010

Vezi pagina: RECORDURI – Blogosfera evanghelică

RECORDURI – Blogosfera evanghelică

În primele 5 locuri din topul postărilor cu cele mai multe comentarii, Marius Cruceru e prezent pe locurile 1, 4, 5.

Postarea în discuție e pe locul 5, cu 682 comentarii (21.12.2021).

a). Paul Cimpeanu :

„Fr. Marius ,de ce crezi ca a gresit fr. Ton alaturandu-se Miscarii strajerilor ? Am citit si eu acel comunicat si din pozitia mea de crestin, fara a implica denominatiunea din care fac parte , totul este ok. De ce voi baptistii trebuie sa va simtit tradati de acest mare slujitor prin faptul ca s-a asociat cu o grupare crestina nonbaptista ? Sunteti cumva impotriva trezirilor spirituale ? sunteti legat atat de tare de denominatiunea din care faceti parte incat orice activitate desfasurata in afara prezinta un pericol pt dvs ? Fr. Ton cu onestitate amintea in acel comunicat ca trezirile spirituale au parte si de manifestari uneori extremiste ,dar de ce trebuie sa vedem intodeauna partea goala a paharului ? de ce sa nu vedem lucrurile bune ? In fine , nu stiu de ce , cu toate ca a fost un om care a recunoscut ca a fost colaborator al securitatii , Iosf Ton, nu merita ”titlul” de mai sus.
Fiti binecuvantat !”

Marius Cruceru:

„draga Paul, mă voi explica într-o altă postare.
Nu numai noi ne simţim trădaţi de acest gest, şi unii dintre fraţii pentiostali la care a predicat fratele Iosif, nu ştiu dacă ştiţi, şi aici mă adresez penticostalilor care m-au interpelat, dar există reţineri şi delimitări faţă de mişcarea străjerilor şi în interiorul cultului penticostal.

De ce?
pentru că este o evanghelie falsă. Voi reveni asupra acestei afirmaţii.

Iosif Ton a recunoscut că a fost colaborator OBLIGAT. Ar fi tăcut în continuare dacă nu era scandalul de acum ceva timp.
Eu însumi am vorbit la telefon cu dînsul înainte cu doi ani de scandalul declanşat în proximitatea publicării articolului despre tatăl meu.

Am încheiat acea convorbire cu un îndemn ca şi dînsul să spună adevărul despre sine.
N-a făcut-o la vreme?A fost obligat.”

catalin:

„Paul Campeanu, imi permit sa dau un raspuns la intrebarile tale iscoditoare. iosif ton este o dezamagire intr-adevar, pentru Biserica Baptista in primul rand ptr ca prin aprecierile pe care le face strajerilor, el de fapt se dezice de toate convingerile bisericii baptiste, convingeri care nu se regasesc in doctrina strajerilor( asta in cazul in care au una).”

– Logica folosită de comentatorul catalin e nemernică. Iosif Țon nu s-a dezis de convingerile bisericii baptiste (nu există Biserica Baptistă sau Biserica Penticostală, există Mișcarea Baptistă și Mișcarea Penticostală – bisericile asociindu-se la nivel regional și național). Logica aceasta nemernică a fost lansată pe piață de Paul Negruț, în comunicatul din 17 noiembrie de pe blogul său, în care afirma: “Iosif Ţon îmbrăţişează învăţătura şi practicile carismatice şi, prin urmare, nu mai este un credincios baptist.” Paul Negruț nu are cum să argumenteze (TEOLOGIC) această afirmație. Carismatismul nu e o altă confesiune, ci un macrofenomen care a avut loc în diverse confesiuni (catolici, protestanți, penticostali). Nu este nimic suspect că unii penticostali au fost mai reținuți față de fenomenul carismatic.

b). Buciuman Beniamin:

„Miscarea Strajerilor nu este o miscare penticostala, ci una carismatica.”

– Am arătat încă din 2011 că discuția nu este dacă Străjenii au fost o mișcare penticostală sau carismatică (neopenticostală), ci dacă au fost o mișcarea carismatică (neopenticostală) sau neocarismatică (valul al treilea). Școlile teologice de la București și Oradea nu au produs nici o lucrare teologică care să abordeze Mișcarea Străjeilor, cel mai important macrofenomen din istoria postdecembristă din ghetoul pocăiesc.

c). gigi:

„Acest mare om al lui Dzeu a facut multe pt crestinismul romanesc si merita tot respectul nostru daca am fost invatati sa respectam si nu sa criticam sau sa judecam ,numele Iosif Ton este un nume mare si trebuie tratat ca atare.”

Marius Cruceru: „numele Ton este un nume scurt.”

I-au trebuit lui Marius Cruceru 10 ani ca să scrie în 11 decembrie 2021 despre Iosif Ţon că „a făcut multe pentru evanghelicii din România”. Şi: „…”adevărata credință” (aici îl citez) evanghelică, despre care a învățat și a scris atît de mult în trecut.” Aşadar, în 2021, Marius Cruceru ce zice: Iosif Țon e nume scurt sau, avînd în vedere că „a făcut multe pentru evanghelicii din România”, e un nume mare, precum a scris comentatorul gigi încă din 2010?

 

Iar se prosteşte Marius Cruceru (10) – După 10 ani: Scrisoare deschisă către Marius Cruceru, zis Pătrăţosu

Pătrățosule,

Faptul că ai ‘sărbătorit’ Ziua Naţională cu o postare ipocrită despre Iosif Ţon – dar, desigur și despre tine, egocentrismul tău e binecunoscut, apetitul tău livresc, așa-zis cathartic, e însoţit de limbuţie perversă – nu ar trebui să te facă să ‘sărbătoreşti’ în continuare permiţînd comentarii inexacte (da, Dl. Inexactitate?) și mediocre.

În ce mă privește, am reacționat și voi reacționa în continuare la vechile tale cusururi.

Te regăsesc, după 10 ani, în aceleaşi noroaie împuţite, cultivînd în continuare ‘virtuţi’ ciudate, suspecte, nonvalorice.

Există o mare diferenţă, însă, faţă de acum 10 ani – mi-am cîștigat, clar, locul în spațiul public virtual (și în istoria baptiștilor români) ca mogul al blogosferei evanghelice (ai aflat că există în DEX cuvîntul mogul?, nu cum ai mințit…) și, chiar mai mult, renumele de „cel mai mare cronicar evanghelic din România” (cum mă numea în noiembrie cineva pe Internet).

De asemenea, am o IMENSĂ experiență dobîndintă (și) în acești 10 ani care ne despart de momentul cînd ai acționat cu patimă, după cum menționezi, la adresa lui Iosif Țon.

Mă refer și la faptul că știu să găsesc relativ rapid declarațiile tale (și ale altora), mai ales că am făcut documente publice cu astfel de declarații.

Le-am scos de la naftalină. Ți le îndes pe nas încă o dată. Acum, însă, cu polonicul, nu cu lingurița, cum am făcut acum 10 ani.

Îți reamintesc, apăsat, că nu poți (nici tu, cum nu poate nici Iosif Țon) să mă consideri, în vreun fel, ţonist.

Mai mult, nu pot fi etichetat ca făcînd parte din vreun grup partizan.

Ești în căcat, Pătrățosule, nu ai un oponent precum ai fost obișnuit în sistemul emanuelist negruțian.

Sînt pe cont propriu, ca întotdeauna, asta înseamnă că sînt pe contul lui Dumnezeu.

9 ani de stat în chirie, fără să am vreun venit lunar, ce zici?, nu și-au pus amprenta asupra mea?

Mă refer la rezistență, la nonpartizanat, nu am avut și nu am vreun sponsor, supraviețuiesc din donațiile cititorilor, rudelor prietenilor, cetățenilor români (sau de altundeva) care înțeleg CE fac eu în spațiul public.

În momentul cînd scriu această scrisoare deschisă mai am 2 lei (și de plătit curentul pe 2 luni și 1.700 de lei la întreținere și 400 de euro datorie), dar mai am 1 litru de Cola Zero, care mă va ține pe baricadă pînă termin sccrisoarea asta, a naibii de neplăcută, dar totuși plăcută, e necesară, e taman bună în puzzle-ul seriei „Iar se prostește Marius Cruceru” (de ce să nu se ‘prostească’ şi Alin Cristea, reluăm cupletul Pătrățosu – Rotundu, în 2010 Dionis Bodiu scria: „Marius Cruceru vs. Alin Cristea – episodul 9736”).

Și, totuși, mă ‘delectez’ cu episodul 10 al seriei, care e special, scrisoare deschisă (parcă nu ți-am scris niciodată scrisoare deschisă, doar ‘scrisori’), să mă cathartitez și eu…

(Am terminat ultimele bucăți de ciocolată acum cîteva ore, dar mă îndop cu niște biscuiți…)

Dar nu e vorba de mine…

Și, într-un anumit sens, nu e vorba nici de tine… (ce lovitură pentru narcisismul tău!)

Iată beleaua: A apărut comentariul al 19-lea, al lui Barthimeu.

Mai lipsește Vindecătoru (și Rodica Boțan, sau mai bine prietena ei, Mia, spurcată și ea la gură) și liga tîmpiților (ignoranți și aroganți) cunoscută sub numele de Mahalaua Evanghelică revine în forță.

Forța derizoriului, a minciunii, a dezinformării, nu forța adevărului și a decenței.

Iată comentariul lui Barthimeu:

„Pentru cei care încă mai persistă în naivitate..

Pentru cei care, dimpotrivă , se încăpățînează să aplelze la prejudecăți facile…

Pentru cei care nu au auzit de mărturiile celor care în mod nemijlocit s-au intersectat cu Iosif Țon, și aici mă refer la scrisoarea răposatului Aurel Popescu, la cea a lui Nick Vandici, a lui Filip Dincă… Ca să amintesc doar de cîțiva, căci Liviu Olah nu mai poate, Nick Gheorghiță nici așa…

Pentru toți aceștia aș sugera lecturarea jurnalului memorial al ciobanului La- alias Nicolae Rădoi- cel intitulat sugestiv „O Cetate de necucerit”.

Cît despre Iubire fără Adevăr , să avem pardon!”

Barthimeu nu aduce nimic nou, cum nu ai adus nici tu, Pătrăţosule – doritor mai tot timpul să-ți exprimi scuze (inclusiv pentru Scrisoarea lui Mateaș Zidarul), dar nu regrete – în afară de magnifica declarație despre Iosif Țon: „a făcut multe pentru evanghelicii din România”.

De aici chestiunea ar fi putut să progrezeze, cititorii așteptau (cu înfrigurare) să anunți că l-ai sunat pe Iosif Țon și că ți-ai cerut scuze, acele scuze pe care le-ai scris în postare: „Domnule Iosif Țon, sînt dator cu scuze publice pentru FELUL firesc, neduhovnicesc, în care în anul 2011, după trecerea dumneavoastră în tabăra Străjerilor, am acționat în privat și public față de domnia voastră!”

Dar nu, se putea ca Pătrăţosu să nu permită reluarea linşajului mediatic al lui Iosif Ţon? NU!

Pînă acum, comentariul lui Barthimeu e cireașa de pe tort.

Acest Barthimeu deține recordul josniciei în Mahalaua Evanghelică, cînd, în 2015, a scris despre mine: „Porc nerușinat, scroafă ordinară, papagal scrijilat, cîine de Oradea/Petroșani, lătrău, papagal neobrăzat și netrebnic, birjar spurcat, vidanjor ordinar, pervertitule, băiete-castravete, la troacă cu tine!”

Încă la nivelul ăsta de josnicie încă nu ai ajuns, nu, Pătrăţosule?

Dar îi lași pe alții, pe pătratele tale, să coboare la niveluri de josnicie uimitoare…

Iosif Țon e ținta perfectă pentru căcăcioșii ăștia…

Apoi Dănuț Mănăstireanu, dar nu pe blogurile tale. Pe ale altora. De-aia te-ai dezis rapide de Vindecătoru, cel pe care l-ai nășit în blogosfera evanghelică.

Apoi Alin Cristea, cînd citesc ce ai scris despre mine și ce comentarii ai lăsat mă întreb cum de te mai salut (pe Paul Negruț, Doru Hnatiuc și pe cei care erau în comitet la Providența cînd am luat bătaie de la doi gardieni în curtea bisericii nu îi mai salut).

Și, pe bune, îmi crește stima de sine: ia uite, că am trecut peste unele…

Acum vreo 10 ani scriai că Ţon a scăpat de două ori, dar a treia oară nu mai scapă.

Nu mi-am clarificat care au fost primele două ocazii, deși am o idee…

La fel, nu mi-am clarificat chestiune cu ‘scrisorile’, de care aminteşte nemdernicul Barthimeu.

Dar, totuşi, atunci ce este clar despre Iosif Țon?

Ceea ce ai scris tu, tîrziu, dar ai scris: „a făcut multe pentru evanghelicii din România”.

http://mariuscruceru.ro/2021/12/01/reevaluari-cazul-iosif-ton

Acum, că ţi-am indicat clar ce nemernic e bloggerul Barthimeu, ar trebui să-ți fie clar ce nemernic ești tu.

Dar o știai – ce nemernic ești – de acum 10 ani, nu?…

Patima ta nu e în legătură cu Iosif Țon.

Patima ta e în legătură cu tine însuți.

Te cheamă și David, pe mine nu mă cheamă și Natan.

Ar trebui să juisezi cînd vezi ceva frumos, apetisant, atrăgător în diverse moduri, nu cînd vezi ceva urît.

La tine estetica urîtului înclină balanța psihică și spirituală spre întunecimi pe care ni le-ai arătat și nouă.

Generozitatea ta într-ale exprimării pripite e evidentă. Mai puțin e evident că… tăcerea e de aur.

Impresia mea – care ar fi bine să fie greșită, dar nu cred – e că nu ai știut niciodată să taci (în sensul de a învața, din tăcere, cum să vorbești).

Vei rămîne, între Vinecătoru și Barthimeu, un (ieftin) denigrator al lui Iosif Țon (și al altor pastori).

Nimeni nu o să-ți fure acest loc pe care ți l-ai cîștigat în istoria baptiștilor români.

În ceasul al 24-lea (ne-ai tot amintit că tu ești permanent în ceasul al 24-lea), nu crezi că, la 50 de ani, ar trebui să ai curajul de a te confrunta pe tine (chiar și cu patimă), nu pe Iosif Țon, nu pe alții?

Ce interesant ar fi fost ca, de Ziua Națională, Marius Cruceru să fi scris:

M-a sunat zilele trecute un prieten.

– Știi, demult voiam să îți spun, dar n-am avut curajul. De fapt voiam să te întreb ceva: crezi că tot ce ai scris în legătură cu Iosif Țon atunci cînd ai scris a fost bine, corect, creștinește?

Am ezitat o clipă:

Nu regret ce am scris, dragul meu! Regret că nu am reușit încă să mă confrunt cu modul meu de a scrie cu patimă. Mă enervează toți care se dau rotunzi.

Văd acum, cu durere, că am rupt anumite legături cu mine însumi. Știe cineva numărul de telefon al inimii mele, să o sun să-mi cer scuze că am neglijat-o?

 

Iar se prosteşte Marius Cruceru (11) – Să ne întoarcem la anul 2010 (nu 2011) – 2

Marius Cruceru a pornit campania sa de denicrare a lui Iosif Țon în 2010 (nu în 2011, anul la care se referă el).

http://mariuscruceru.ro/2021/12/01/reevaluari-cazul-iosif-ton

Mai precis, în 17 noiembrie 2010, cînd Marius Cruceru a început pe blogul său campania publică de denigrare a lui Iosif Țon cu articolul: „Dezamăgire”, numele tău este Iosif Ţon.

http://mariuscruceru.ro/2010/11/17/dezamagire-numele-tau-este-iosif-ton

În mai puțin de o lună, articolul a adunat peste 600 de comentarii.

d). Marius David:

„dannyb, nu cred că ai folosit un limbaj potrivit pentru Iosif Ţon. Este un om în vîrstă. Să îi lăsăm măcar respectul pentru omul în vîrstă, dacă celelalte merite şi le toacă singur.”

– După 10 ani se pare că lui Marius Cruceru i-a venit mintea la cap, de zice despre Iosif Ţon că „a făcut multe pentru evanghelicii din România”.

Va să zică Iosif Țon NU și-a tocat meritele.

Marius Cruceru și-a tocat răbdarea și decența creștină prin patima cu care a acționat și prin formulele idioate, mincinoase și cu totul bădărane despre Iosif Țon.

e). Marius Cruceru:

„pentru Străjeri colaborarea cu Iosif Ton este mană din cer acum, nesperată,
ei nu ştiu cu cine s-au pus.
Fratele Ton va incerca sa confiste „lucrarea”, cum a făcut-o şi în alte situaţii.
Ei s-ar putea să nu accepte situaţiunea, pentr că sînt prea multe chestiuni implicate.
Aşa că … să vedem, urmarea este previzibilă şi nu are de-a face cu mişcarea Duhului….

Vă rog să notaţi undeva ce am spus :)”

– AM NOTAT. Iar a ramas Marius Cruceru de gură-spartă. Iosif Țon NU a confiscat „lucrarea”.

f). Mihai:

„Oare nu ne va smeri Domnul pe noi care judecam? Este biblic ce facem noi oare sa judecam asa doar dupa un comunicat? Ce s-ar fi intamplat daca David ar fi trait pe vreamea aceasta si sa aflam toti ca a preacurvit si a si comis crima, si totusi a ramas singurul om dupa inima lui Dumnezeu… Mai ganditi-va daca este normal sa judecati in acest fel cand in tara noastra in loc sa ne uitam la cati oameni pier fara Dumnezeu si noi facem atata polemica in loc sa folosim timpul asta pentru a evangheliza sau sa creem relatii in care oameni sa vada cugetul nostru curat si viata noastra plina de sfintenie…”

Marius Cruceru:

„Mihai, am avut o lucrare din partea Duhului: Iosif Ton este un profet mincinos şi mişcarea Străjerilor este un foc de paie, nu o trezire adevărată, iar colaborarea dintre dînşii de scurtă, probabil foarte scurtă durată. Poate că şi eu am Duhul.”

– Ce competență are Marius Cruceru să spună că Mișcarea Străjerilor este „un foc de paie”?

Școlile teologice de la București și Oradea nu au produs eseuri TEOLOGICE despre Mișcarea Străjerilor, cel mai important fenomen din istoria postdecembristă a evanghelicilor din România.

Petru Lascău a spus cu totul altceva: „Am un mare respect pentru Mişcarea Străjerilor.”

 

Iar se prosteşte Marius Cruceru (12) – Facebook (1)

În 1 decembrie 2021, Marius Cruceru a semnalat pe contul lui de Facebook postarea despre Iosif Țon din aceeași zi:

http://mariuscruceru.ro/2021/12/01/reevaluari-cazul-iosif-ton

Pînă în 8 decembrie 2021 (ora 15.45) sînt 95 de comentarii la postarea de pe Facebook.

Și 19 comentarii la postarea de pe blogul lui Marius Cruceru.

A. DECENȚA

Modul în care se ‘acuză’ Mariu Cruceru e suspect, din moment ce, de apt, a dat semnalul haitei pătrăţoşilor să sară, iar, la beregata lui Iosif Ţon.

Aşa a făcut şi acum mai bine de 10 ani. Şi nu doar în cazul lui Iosif Țon, ci și în cazul altora, inclusiv al meu, așa cum am arătat la vremea respectivă.

Marius Cruceru, din diverse motive, nu a avut și nu are DECENȚA, curajul, onoarea de a purta POLEMICI (despre IDEI) în spațiul public, ci doar a generat CERTURI (despre oameni).

Linșajul mediatiatic al lui Iosif Țon (și nu numai) rămîne în istoria postdecembristă a evanghelicilor români.

Marius Cruceru a folosit, precum bloggerul (sic!) Paul Negruț, spațiul public în interes propriu. A înregimentat o droaie de comentatori în slujba unor cauze cu totul neonorabile.

„Ce mai e de pierdut sau de cîștigat?”, întreabă, pătrățoșește, Marius Cruceru.

DECENȚA – asat e de pierdut, asta e de (re)cîștigat.

După cum a fost clar în postarea sa de pe blog (din 1 decembrie 2021), Marius Cruceru nu a intenționat comunice cu Iosif Țon pentru a-și cere scuze. Vezi ‘tărăboiul’ cu numărul de telefon.

DECENŢA are de a face cu spaţiul public.

Ar fi vrut Marius Cruceru ca cititorii săi să creadă că nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase. Dar PUTE!…

 

Iar se prosteşte Marius Cruceru (13) – Facebook (2)

În 1 decembrie 2021, Marius Cruceru a semnalat pe contul lui de Facebook postarea despre Iosif Țon din aceeași zi:

http://mariuscruceru.ro/2021/12/01/reevaluari-cazul-iosif-ton

Pînă în 8 decembrie 2021 (ora 15.45) sînt 95 de comentarii la postarea de pe Facebook.

Și 19 comentarii la postarea de pe blogul lui Marius Cruceru.

B. CORECTITUDINEA

Pe Facebook scrie mai mult despre slăbiciunea sa omenească decît a scris pe blog în răspunsul dat comentatorului Marian Pădureţ, din care citez: „Am făcut-o cu strîngere de inimă și cît de bine am putut. Mai bine n-am putut. Luați-o drept slăbiciune umană. Și eu am orgoliile mele, scădințele mele, e greu să te întorci în urmă și să corectezi.” (sublinierea mea)

De cîți ani indic în spațiul PUBLIC greșelile de scriere ale pocăiților!…

De cîți ani am spus că nu greșelile de gramatică reprezintă direcția pe care o urmăresc!…

Ci faptul că, dacă pocăiții nu pot să-și recunoască greșelile date în vileag în PUBLIC, atunci cum își vor recunoaște păcatele?…

Iar recunoașterea greșelilor implică, din punct de vedere al eticii iudeo-creștine, compensații pentru cel năpăstuit.

Marius Cruceru nu (prea) și-a recunoscut greșelile de scriere și nu (prea) le-a corectat.

Nu e de mirare că doar după 10 ani, și doar după o intervenție a cuiva, se trezește Marius Cruceru să dreagă busuiocul…

N-a dres nimic!

Cei care îl simpatizau pe Marius Cruceru (și îl antipatizau pe Iosif Țon) nu (prea) și-au schimbat opinia.

Pe ei nu îi interesează CORECTITUDINEA (nici DECENȚA).

Marius Cruceru e tot în căcat.

Cică: „Sper ca data viitoare să îmi iasă mai bine.”

Dar la comentarii pe blog a scris: „eu sînt cardiac cu acte în regulă, pe mine un alt val covid m-ar lua pe sus”.

Cum de îşi permite să creadă că va mai fi o „dată viitoare”?

În loc să-și evalueze atitudinile PUBLICE și să și le corecteze, Marius Cruceru e cu privirea tot la Iosif Ţon: „Nu știu dacă îl va ajuta acest text al meu” (în postarea de pe blog).

Păi nu Iosif Țon are (ACUM) nevoie de ajutor, ci Marius Cruceru.

Să-și ia pilula de CORECTITUDINE!

 

Iar se prosteşte Marius Cruceru (14) – Facebook (3): L-a iertat Marius Cruceru pe Iosif Țon?

Citesc cu ochii cît cepele dintr-un comentariu al bloggerului (sic!) Vindecătoru (Rasvan Cristian Stoica): „N-am știut că te-a numit „pui de securist”. Faptul că l-ai iertat asta e minunat…”

C. CLARITATEA

Nu am citit niciunde în puţinele comentarii ale lui Marius Cruceru (între cele 95), nici în postarea lui Marius Cruceru de pe blog că l-ar fi iertat pe Iosif Țon.

http://mariuscruceru.ro/2021/12/01/reevaluari-cazul-iosif-ton

Dimpotrivă, Marius Cruceru amintește de „dor de răzbunare pentru cele făcute în trecut tatălui meu, și mie personal, cînd m-a făcut ”pui de securist””.

De unde o fi scos Vindecătoru chestiunea cu… iertarea?

A amintit Marius Cruceru undeva, în ultimii 10 ani, că l-a iertat pe Iosif Țon?

Dar Vindecătoru declară că n-a știut că Iosif Țon l-a numit „pui de securist” pe Marius Cruceru.

Marius Cruceru ar trebui să clarifice cît mai repede această chestiune.

Dacă Vindecătoru a luat-o iarăși pe arătură, ar trebui să-l jordăiască…

 

Iar se prosteşte Marius Cruceru (15) – Facebook (4): Vindecătoru

În episodul 10 al seriei „Iar se prosteşte Marius Cruceru” am scris:

„Iată beleaua: A apărut comentariul al 19-lea, al lui Barthimeu.

Mai lipsește Vindecătoru (și Rodica Boțan, sau mai bine prietena ei, Mia, spurcată și ea la gură) și liga tîmpiților (ignoranți și aroganți) cunoscută sub numele de Mahalaua Evanghelică revine în forță.

Forța derizoriului, a minciunii, a dezinformării, nu forța adevărului și a decenței.”

Mă refeream, în 6 decembrie 2021, la ultimul comentariu apărut la postarea lui Marius Cruceru din 1 decembrie 2021:

http://mariuscruceru.ro/2021/12/01/reevaluari-cazul-iosif-ton

Am început să citesc doar în 8 decembrie 2021 cele 95 de comentarii la postarea lui Marius Cruceru de pe contul lui de Facebook în care semnalează postarea sa de pe blog.

Şi peste cine dau? Peste… Vindecătoru!

A fost un permanent detractor al lui Iosif Țon. Și al lui Dănuț Mănăstireanu.

Cu mine nu i-a mers.

Eu știam și versetul 5 din Proverbe 26, spre deosebire de mulţi pocăiţi, care ştiu doar versetul 4.

4. Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el.

5. Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.

În anul de graţie 2021, se ştie că lui Alin Cristea, preocupat de loialitatea faţă de adevăr, nu (prea) îi este frică să (a)pară uneori nebun.

Vindecătoru ăsta (care are un fel de aură întrucît a fost medic al lui Iliescu) a bătut cîmpii într-o veselie în vremurile blogosferei evanghelice.

Marius Cruceru la nășit în blogosfera evanghelică dar s-a dezis rapid de el:

„Îmi asum responabilitatea lansării lui Rasvan în blogosferă, dar se pare că a învăţat să umble pe propriile lui picioare, iar direcţia în care a luat-o prin ultimele posturi nu corespunde direcţiei pe care eu am visat-o pentru blogosfera evanghelică din România. Ironia cristică, cel mult socratică, da, puţină urzică şi un pic de acid, poate, dar nu bătaia de joc la scena deschisă.” (7 martie 2008)

http://patratosu.wordpress.com/2008/03/07/comunicat-ironie-cristica-ironie-socratica-zeflemea-persiflare-pamflet-diatriba-ridiculizare

Am scris în 2014:

Cu un nivel de cultură evanghelică cumplit de mediocru, Vindecătoru e marțafoiul care învîrte minciuna și batjocura în creuzetul paranoii și servește un șerbet al turpitudinii într-o mahala evanghelică populată de chibiți dezorientați și personaje din ce în ce mai josnice. Rînjetul nemernic al Vindecătorului e doar unul dintre semnele evidente de decădere morală și grotescă contagiune spirituală. Aflat permanent în perimetrul adevărului răstălmăcit, acel spațiu demonic care propune transformarea pietrelor în pîini, Vindecătoru, cu propensiune spre derizoriu, are vocație de filfizon, fără un registru dramatic autentic și, la fel de grav, fără un registru comic autentic. Scriitura lui este falsă, bădărană, cu tușe smucite și pete de cerneală pe fiecare pagină. Savantlîcurile sale sînt neconvingătoare, cum sînt orice încercări livrești, fără scrupule, care nu sînt fundamentate în adevăr, ci folosesc, precum la circ, dar și în miile de reclame ale lumii în care trăim, lumini țipătoare și sunete șuierătoare pentru a submina funcționarea sănătoasă a ochilor, a urechilor, a minții, a inimii. Într-o notă anistorică și fără prea mult fason estetic, acest impostor intelectual creează o lume a lui însuși pe care o îndeasă în ochii și sufletul altora, de care, în mod evident, nu-i pasă, căci pentru Vindecătoru doar exhibarea propriilor sale obsesii contează. Om al resentimentului, obișnuit cu reflexul delațiunii, derbedeu al blogosferei evanghelice și vector al nesimțirii în spațiul public, Vindecătoru nu pare a cunoaște alte forme de catharsis decît prin refulare. Universul său interior, care pare a fi bîntuit de negre fantasme, se răzvrătește periodic împotriva unui sens al istoriei, al unui act soteriologic îndeplinit de Divinitate, întru adevăr și dreptate. Strîngîndu-și bine la sîn neputințele și frustrările, Vindecătoru nu pare a fi conștient că lumea nu e atît de rea precum o vede el, că nu toți oamenii renunță la idealuri atît de ușor, că lumea reală nu e atît de maculată precum ar vrea Vindecătoru să o prezinte. Dacă de atîtea ori aura Vindecătorului e una cenușie, e pentru că a uitat culorile curcubeului, cele ale legămîntului lui Dumnezeu cu omenirea. Patosul său negaționist e însă contrazis în fiecare zi de rouă, de lumină, de flori și iarbă. La fel, în lumea evanghelicilor, Dumnezeu dă ploaie (și peste cei buni și peste cei răi), există încă speranță, credință, iubire. În timp ce apar atîția fluturi (zburdalnici) în mediul confesional evanghelic, Vindecătoru se tîrăște, cu totul anemic, în țărîna persiflării. În timp ce atîtea pahare de apă sînt oferite în Numele lui Isus sau al unui ucenic al Său, Vindecătoru varsă veninul diatribei în inimile celor care încă n-au învățat că pocalul inimii nu trebuie întins oricăror izvoare. Uniforma de lucru a Vindecătorului e de culoarea sîngelui. Cerul însă e albastru. Bisturiul Vindecătorului nu e folosit ca să vindece. Vindecătoru nu e… vindecător.

Vindecătoru: Doi din marii comici ai amvoanelor din toate timpurile, Cristian Ionescu şi Dănuţ Mănăstireanu

În repetate rînduri am demascat incompetența acestui impostor în legătură cu mediul evanghelic românesc, făcînd dezmințirile necesare:

– Cică la Ruginoasa în 1997 ar fi fost măcel și peste 100 de baptiști ar fi fost băgați în spital. Nu! Au fost 9. Și nu au fost băgați în spital.

– Cică Beniamin Fărăgău ar fi pastor PENTICOSTAL. Nu! Orice evanghelic cît de cît informat știe că e pastor BAPTIST. Dar Vindecătoru nu are competențe în ceea ce privește mediul evanghelic românesc (sau american).

– Cică Teofil Stanciu ar fi pastor. Nu! Nu a fost și nu este pastor.

– Cică Alin Cristea ar fi fost șeful / coordonatorul rețelei România Evanghelică, cu zeci de bloguri. Nu! Am dat dezmințire în mai multe rînduri, pe unii dintre bloggerii care sînt în această rețea nici nu îi cunosc.

Așadar, îl (re)întîlnim pe acest Vindecătoru, cu scriitura lui falsă și bădăran, pe contul de Facebook al lui Marius Cruceru.

Nemernicul Vindecătoru profită de ocazie ca să reia chestiuni în legătură cu Iosif Țon.

Cică: „Nu mă amestec în derapajele lui teologice, pentru că nu mă pricep”.

Dar cine se pricepe?

Marius Cruceru a ținut să precizeze pe blog că el e filolog, nu teolog.

Iar școlile teologice de la București și Oradea nu au produs eseuri TEOLOGICE care să abordeze TEOLOGIC Mișcarea Străjerilor.

Dar potarea lui Marius Cruceru de pe blog are o formulă ESENȚIALĂ despre Iosif Țon: „a făcut multe pentru evanghelicii din România”.

Acesta este unul dintre cele două motive pentru care Marius Cruceru a găsit cu cale să-și ceară scuze.

Dar pe Vindecătoru nu îl intereseaza… ADEVĂRUL.

El o dă cu Caransebenșul. Deși chestiunea e despre scuzele lui Marius Cruceru, Vindecătoru pretinde că Țon ar trebui să-și ceară- iertare. (de la cei din cazul Caransebeș)

Îi ține isonul bloggerul Barthimeu, Viorel Codreanu, deținătorul recordului josniciei în Mahalaua Evanghelică, după cum am menționat în episodul 10 al seriei „Iar se prosteşte Marius Cruceru”, cel cu năstruşnicul comentariu nr. 19 pe blog.

Este, pe Facebook, şi un apel al lui Ilie Jinar, din care citez:

„Dragi crestini Romani,
Aduceti-va aminte de perioada dinainte de 89.Cum clocoteau inimile noastre de bucurie si credinta in Dumnezeu in perioada comunista de atunci prin mesajul Evangheliei rostit de fr Iosif Ton la Europa libera si nu numai.”

Ce găseşte cu cale să răspundă Vindecătoru?

„Din ceea ce am citit pe facebook-ul dvs. am dedus, poate greșit, că sunteți din Sibiu.
Întrebare: vă mai amintiți de cazul pastorului Poplacean?”

Că nu ştie cine e Ilie Jinar, de la Radio Vocea Evangheliei Sibiu, e de aşteptat de la impostorul Vindecătoru, avînd în vedere gafele informaţionale pe care le-a făcut despre Beniamin Fărăgău, Teofil Stanciu, Alin Cristea și cazul Ruginoasa.

Și, dacă s-a prins de pe Facebook că e vorba de Sibiu, ce face Vindecătoru? Ceea ce știe el mai bine: să aducă aminte de un alt caz: Beniamin Poplăcean

Adică să distragă atenția în continuare de la subiectul postării: scuzele lui Marius Cruceru, care a avut, în sfîrșit o iluminare – Iosif Ţon „a făcut multe pentru evanghelicii din România”.

2015 – Dubla morală

„„Dubla morală“ e un concept lansat de Katherine Verdery (antropolog din SUA) cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, pentru a defini felul în care românii se prezintă în faţa lumii. E vorba despre cum zicem ca ei şi facem ca noi. Despre cum una spunem, alta facem. Despre cum legile sînt negociabile, aşa cum erau ele prin feudalism. Despre cum aplicăm şi respectăm convenţiile sociale doar atunci cînd avem chef.”

http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/capul-picioarelor

Adevărul și numai adevărul – Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Harul din LUGOJ

Domnilor, doamnelor,

Vă semnalez faptul că, în mesajul pe care pastorul Bebe Ciaușu l-a postat pe contul său de Facebook în 14 decembrie 2021, se referă la judecătorul Cristi Dănileț – aflat în mijlocul unui linșaj de neimaginat într-o democrație liberală – în termeni ironici, cu o atitudine evident revanșardă.

Cînd societatea civilă se sesizează, legitim, la adresa derapajelor justiției, pocăiții nu găsesc altceva de făcut decît să vină în spațiul public cu un reducționism care evită adevărul despre CORUPȚIA din întreaga țară, la toate nivelurile, și să aibă propria grilă de ‘interpretare’ a victimei.

Aşa cum a procedat şi Marius Cruceru, zis Pătrăţosu, acum 10-11 ani, pastorul Bebe Ciaușu a dat semnal haitei pătrățoșilor, care s-au năpustit la beregata lui Cristi Dănileț, generînd MINCIUNI de felul „Nici măcar profesional nu făcea nici cât o ceapă degerată” sau „Nici nu cred ca a meritat vreodată acel post”.

Loialitatea faţă de adevăr este prima îndatorire a unui creştin. Adevărul ne eliberează.

Vezi:

Pocăiţii şi Cazul Cristi Dănileț – Replică lui Bebe Ciaușu

Unităţile administrativ-eclesiale din ghetoul pocăiesc suferă de de manipulare și obediență – în cuvintele lui Teofil Stanciu, cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelici (blogofera evanghelică cuprinde 1.000 de bloguri în lb. română) pe care le-a folosit în 2017 la adresa sistemului emanuelist negruțian din Oradea.

În numele adevărului,

Alin Cristea, 54 de ani, Oradea

Creștin postprotestant, evanghelic moderat – baptist postconservator

Blogger, aforist, poet, compozitor amator, cronicar, polemist, teolog (postprotestant), fost inginer

14 ani de blogging, 100 de bloguri, 100.000 de postări

Nepotul lui Gligor Cristea, unul dintre pionierii credinţei baptiste în România

Editorul blogului România Evanghelică (49.000 de postări), al blogului RoEvanghelica (51.000 de postări)

Mogulul blogosferei evanghelice

Licențiat în teologie baptistă (Institutul Biblic Emanuel Oradea, 1999, cursuri la zi)

Licențiat în topografie minieră (Institutul de Mine Petroșani, 1993, cursuri la zi)

Președintele Asociației Thymos – 10 ediții ale Premiilor Thymos pentru bloguri evanghelice

Alin Cristea, „cel mai celebru blogger evanghelic din România”. (Ionel Tuţac, 28 mai 2015)

“Evanghelicul român cu cea mai mare vizibilitate pe Internet” (Răsvan Cristian Stoica, 2011)

„Patriarhul blogurilor evanghelice” (Corneliu Constantineanu, 2014)

„A guru of media” (Sebastian Văduva, 2015)

„Arhivarul evanghelicilor romani” (Cătălin Dupu, 2015)

„Cel mai bun jurnalist creştin al momentului în România (Mihai Chiriguţ, 2006)

“Cel mai cu vechime jurnalist evanghelic în spațiul virtual” (Daniel Bulzan, 2007)

„Merită cu prisos titlul de Evangelical Media Champion (Mihai Ciucă, 2007)

„Prin intermediul internetului a trimis mii de mesaje informative creştinătăţii române din întreaga lume (Caius Obeada, 2007)

„Alin Cristea are un stil aparte de a spune lucrurile, șocant pentru mintea noastră de evanghelici, neevlavios de multe ori, dar este unul dintre puținii oameni care au imaginea de ansamblu asupra mediului evanghelic online…” (Laurențiu Balcan, 2014)

„Alin Cristea a stârnit (mereu) mai mult interes decât toți politicienii care au trecut (sau nu) prin UEO [Universitatea Emanuel Oradea]” (Marius Teodoru, 22 octombrie 2014)

„Alin imi plac la nebunie mesajele tale teologice ce proving din enciclopedia experientei tale, imi plac ca nu sunt biased, nu ai nici o influenta, you go sola Scriptura! Mi-ar place sa citesc o carte teologica marca Alin Cristea, teologie pura.” (Felix Macovei, 21 august 2017)

„Alinierea gandirii cu exprimarea verbala/in scris. Nu am intalnit pe nimeni care sa fie atat de deschis sa descrie ce gandeste (poate pentru ca ei considera ca e nepotrivit sau nu e relevant)…dar asta inseamna sinceritate si in parte, umblare in lumina. Noi…restul..ne fortam la o piosenie de suprafata (I’m still fighting with it)” (Darius Ile, 6 iulie 2017)

„Cred ca, prin ce faci tu, reusesti sa aduci un echilibru, intr-o zona extrem de dezechilibrata.

Din ce observ eu, mare parte din evanghelici se arunca in exprimari, pompoase, nerealiste, uneori false ( fie pe fond de necercetare sau lipsa de cultura fie pentru a manipula) si altfel de lucruri de acest gen. Ori tu ai darul de a aduce cu picioarele pe pamant astfel de manifestari…” (Corneliu Paraschiv, 21 decembrie 2017)

„Alin Cristea, neobosit luptător al lui Hristos în mediul virtual.” (Emanuel Adrian Sârbu, 29 octombrie 2019)

http://asociatiathymos.wordpress.com/referinte

Alin Cristea – un protestatar orădean împotriva corupției din guvern, dar și împotriva corupției din instituțiile religioase

 

Din seria SCRISORI DESCHISE

Despre Paul Negruţ – Scrisoare deschisă către Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România (26.07.2021)
Scrisoare deschisă către Comitetul Local Radio Vocea Evangheliei Timişoara şi către Adunarea Generală a Asociaţilor (AGA) a Radio Vocea Evangheliei (21.09.2020)
Scrisoare deschisă către Ioan Panican (06.02.2019)
Scrisoare deschisă către conducerea Uniunii Penticostale din România (03.09.2018)
Scrisoare deschisă către bisericile care sărbătoresc azi, 11 martie, Ziua Mamei (11.03.2018)
PROTESTEZ față de comoditatea spirituală și indiferența civică a baptiștilor și penticostalilor români (22.12.2017)
Scrisoare de dispreț față de baptiștii și penticostalii români (20.12.2017)
Scrisoare de dispreț față de baptiștii și penticostalii orădeni (08.12.2017)
Reformațiunea administrativă și antireformismul spiritual – Scrisoare deschisă către Marius Birgean și Emil Bartoș (11.11.2017)
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Emanuel din Oradea (01.06.2017)
Scrisoare deschisă către Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România – 30 mai 2017
Ionescu la Capitală – Scrisoare deschisă către Biserica Penticostală Betel din București (30.05.2017)
Ionescu în deplasare – Scrisoare deschisă către Biserica Penticostală Poarta Cerului din Timișoara (27.05.2017)
Despre Cristian Ionescu – Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara (24.05.2017)
Egoismul penticostalilor – Scrisoare deschisă către conducerea Cultului Penticostal din România (23.05.2017)
Scrisoare deschisă către Ben-Oni Ardelean și ceilalți parlamentari evanghelici prezenți duminică, 26 februarie 2017, la Biserica Penticostală „Sfânta Treime” din Bistriţa (27.02.2017)
Scrisoare de dispreț față de baptiștii și penticostalii orădeni (11.02.2017)
Scrisoare deschisă către Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România (07.07.2016)
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara – 25 aprilie 2016
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara (04.02.2016)
Scrisoare deschisă către Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România (29.04.2015)
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Golgota din Arad (17.02.2015)
Scrisoare deschisă către conducerea Cultului Penticostal din România (13.11.2014)
Scrisoare deschisă către Federaţia Baptistă Europeană (24.09.2013)
Scrisoare deschisă către pastorul Petrică Vidu (17.03.2012)