1). – 5 mai 2020
Din mai multe motive, sint nevoit sa ofer periodic informatii despre persoana si activitatea mea publica.
Mai exact, lansez anumite formule mnemotehnice, care au rostul de a se intipari in memoria cititorilor.
Anul acesta, dupa cum am delarat, voi fi mai insistent pe astfel de informatii, intrucit trebuie sa scriu un articol argumentativ despre formula pe care am lansat-o toamna trecuta despre cele trei figuri publice ale evanghelicilor din Romania si diaspora din cele trei decenii postdecembriste.
Probabil se va intitula: 3 decenii de manipulare – Iosif Ton, Paul Negrut, Alin Cristea.
manipulare sf [At: PONTBRITANT, D. / Pl: ~lări / E: manipula] 1 Manevră (11). 2 Manevrare (1). 3 Acționare, prin mijloace incorecte, pentru a reuși într-o acțiune. 4 Acționare indirectă asupra cuiva pentru a-l face să acționeze sau să gândească într-un anumit mod. 5 Luare sau ducere în mână a unui obiect în mod curent.
sursa: MDA2 (2010)
MANIPULÁRE, manipulări, s. f. Acțiunea de a manipula și rezultatul ei; mânuire, manevrare. ♦ Fig. Influențare a opiniei publice printr-un ansamblu de mijloace (presă, radio etc.) prin care, fără a se apela la constrângeri, se impun acesteia anumite comportamente. – V. manipula.
sursa: DEX ’09 (2009)
MANIPULÁ, manipulez, vb. I. Tranz. A mânui, a manevra. ♦ Fig. A influența prin diverse mijloace modul de a gândi și de a acționa al unei persoane sau al unei colectivități.
MANIPULÁ vb. tr. 1. a mânui, a manevra. 2. a antrena, prin mijloace de influențare psihică, un grup uman, o comunitate sau o masă de oameni la acțiuni al căror scop aparține unei voințe străine de interesele lor; a influența opinia publică prin mass-media sau prin alte metode persuasive. (< fr. manipuler)
sursa: MDN ’00 (2000)
Bloggerul Alin Cristea nu se ocupa doar de chestiuni din mediul confesional evanghelic romanesc (si universal), ci si de chestiuni din spatiul CULTURAL romanesc (si universal).
Am actionat consistent folosind doua instrumente: Informare si Polemica.
Spiritul critic si Dezbaterea, atit de necesare in orice domeniu, cam lipsesc in ghetoul confesional, unde se practica, din nefericire, birfa, mahalagismul, mediocritatea (ca pacat), coruptia.
O formula pe care o folosesc in comentariile mele pe Facebook: Ghetoul pocaiesc este dominat de devotionalism superficial, populist, antiintelectualist si nonteologic.
Pandemismul, perioada in care ne aflam, NU este benefic dialogului teologic in masura in care am avea nevoie. Maharii confesionali si dictatorii eclesiali sint mult mai precupati de chestiuni tehnice decit de temeiuri TEOLOGICE. Nu Imparatia lui Dumnezeu este centrala in perspectivismul lor (strimb), ci Biserica, institutionalismul in cadrul carora ei sint functionari eclesiali si confesionali, cu multiple privilegii parohialiste si relationaliste la nivel naitonal si international.
In aceste conditii, reafirm rolul strategic pe care il are Alin Cristea in spatiul confesional DESCHIS in care propaga IDEILE lui Dumnezeu, cu referinte directe, concrete, critice la ghetoul pocaiesc.
Reafirm si faptul ca nu sint inregimentat religios, politic, cultural, financiar sau in vreun alt fel.
Supravietuiesc din donatii financiare (si alimentare) ale cititorilor. Sint senatorul cetatenilor.
Cu referire la ghetoul pocaiesc, aceasta situatie imi ofera o libertate de expresie pe care nu stiu sa o aiba nimeni.
Uneori primesc informatii. Dar nu obisnuiesc sa le caut pe filiera radio Sant. Nu obisnuiesc sa ii pun pe pastori si pe altii in situatia de a-mi furniza informatii. Daca ei vor sa o faca, e treaba lor.
Sint un avertizor de integritate.
Avertizorul de integritate[1] (whistleblower din engleză, într-o traducere aproximativă, cel care suflă în fluier) este un informator, o persoană care aduce la cunoștința publicului sau autorităților activități imorale sau ilegale petrecute într-un departament guvernamental, o organizație publică sau privată, ori o firmă. [2] Informațiile despre activitățile ilegale care sunt oferite de un avertizor de integritate pot fi de mai multe tipuri: încălcarea legii, încălcarea regulilor sau regulamentului unei companii, o amenințare a interesului public sau a securității publice, precum și fraudă sau alte forme de corupție.[3] Cei care se hotărăsc să devină avertizori de integritate pot alege să aducă informațiile la suprafață in două moduri: intern sau extern. Pe plan intern, un avertizor poate raporta neregulile observate altor persoane din cadrul acelei organizații, cum ar fi managerul superior. Pe plan extern, un avertizor poate aduce acuzațiile la lumină prin contactarea unor organizații externe, cum ar fi mass-media, guvernul sau forțele de ordine.
Avertizorii de integritate, se confrunta adesea cu represalii de la cei care sunt acuzați de presupusa ilegalitate. De aceea, în multe țări există legi pentru protecția avertizorilor de integritate, dar această formă de protecție nu îi poate apăra de toate problemele cu care se vor întâmpina. Avertizorii de integritate se pot confrunta cu acțiuni în justiție, plângere penală, stigmă socială, pierderea locului de muncă sau a poziției deținute. Alte două clasificări ale modului de avertizare sunt legate de tipul de organizații la care cineva denunță nereguli: sectorul privat sau sectorul public. În fiecare categorie, obstacolele cu care avertizorii de integritate se întâmpină pot fi diferite. Avertizarea de nereguli în sectorul public poate să conducă la acuzații penale și posibilă închisoare. Pe de altă parte, avertizarea de nereguli în sectorul privat poate duce la pierderea jobului și acuzații legale și civice.
Wikipedia
2). – 6 mai 2020
Eu sint un om stilat si nu mi-am epuizat energiile in perimetrul ghetoului pocaiesc.
Nu am devenit un om stilat cintind prostioare precum „Poporasul Meu” sau ascultind formatii de tineri imaturi artistic si duhovniceste.
Nu am acceptat niciodata ca mentalitatea de cartier sa aiba influenta prea mare asupra mea.
Am devenit un om stilat prin dezvoltarea continua a virtutii DISCERNAMINTULUI (o virtute spirituala, dupa cum spunea H.-R. Patapievici).
Imi mentin nivelul ideatic si spiritual atit prin pozitionarea in fluxul de informatii cit si prin discernerea intre bine si rau, intre adevar si minciuna, intre bunatate si rautate, intre integritate si mercantilism.
Atit cit depinde de mine, intentia mea e sa nu cedez nici un cm2 din mintea si sufletul meu dictaturii mediocritatii sau imperiului nemerniciei.
IN FIECARE ZI, in exercitiul anamnetic, imi revizitez memoria virtutilor intrupate de parintii mei si de persoane care au avut influenta asupra mea la un moment dat in viata, reiterez principiile pe care le-am gasit, pe cont propriu sau cu ajutorul altora, in Scripturi (numite, impropriu, Biblia, intrucit cartea e un concept modernist, Isus n-a citat din vreo carte, ci din Scripturi), stau cu ochii in patru sa (re)gasesc, in perimetrul public (pe Facebook / Internet), acele chestiuni de importanta maxima pe care le opun inginerismelor nonvitale.
Imi dau seama ca cele de mai sus pot parea ca provenind dintr-o atitudine oarecum aroganta, dar prefer sa fiu acuzat de un orgoliu exagerat decit sa dau dovada de cel mai mic semn de slabiciune in fata invaziei mediocritatii si a nemerniciei descurcaretilor.
De fapt, cu cit mi-am dezvoltat personalitatea, cu cit am acumulat cunostinte tot mai multe (decit rudele mele, prietenii si alti oameni), cu cit am avut mai multe reusite in ceea ce mi-am propus, cu atit mi s-a dezvoltat tot mai mult simtul smereniei, care are de a face cu atitudinea in fata DIvinitatii, nu in fata oamenilor.
Cu cit am cunoscut mai mult oamenii, in primul rind prin Scripturi, dar si prin experientele placute si neplacute cu umanoizii, cu atit mi-am dat seama ce fiinte minunate creeaza Sfinta Treime, dar multi oameni isi irosesc Timpul (Kairos) si Viata (Dunamis).
In aparenta, am invatat sa comunic cu oamenii. In realitate, traiesc aproape permanent senzatia anxioasa ca umanoizii reusesc prea putin sa comunice intre ei. Urechea sufletului meu singereaza aproape in fiecare zi din pricina poluarii comunicationale a umanoizilor.
Nu, nu vreau sa intelegeti tot ce spun. Vreau insa sa simtiti o mireasma rara, tulburatoare, misterioasa…
Singuratatea are un rol important in crearea acestui parfum – Ali(e)n. 
Nu l-am creat cu o echipa de cercetare.
Dar sint constient de atingerea parfumului altor PERSOANE in viata mea, de-a lungul celor aproape 52 de ani, in exil, pe aceasta planeta.
Ah, e greu de inceput un astfel de mesaj public, dar e si mai greu de incheiat…
Probabil ca ultimul catren dintr-un poem de acum citiva ani ma ajuta:
cind imi chioraie matele de foame
stiu ca vremea vine vremea trece
insa Timpul ramine acelasi
o sa fiu restituit intr-o zi viitorului meu
http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2015/05/01/intii
http://www.facebook.com/alin.cristea.9
3). – 24 august 2020
Acum cîţiva ani, cineva apropiat m-a întrebat: Dar nu puteai să fi făcut ÎN TIMPUL LIBER ce faci pe Internet?
Bănuiesc că o astfel de întrebare a fost și în mintea altora.
Cu experiența acumulată în peste 15 ani de prezență pe Internet, în regim de voluntariat, poate că ACUM aș putea, dar ar trebui să îmi restrîng mult activitatea publică.
Și acum, la 53 de ani, nu am sănătatea și energia pe care le aveam la 40 de ani.
Acum circa 8 ani (stau în chirie de 7 ani și jumătate), soția m-a divorțat, după 20 de ani de căsnicie.
După procesul de divorț (la care am făcut apel și recurs), ar fi fost necesar un alt proces, de partaj, pe care nu l-am inițiat, din diverse motive. Nici pînă în ziua de azi nu am primit nici o parte financiară din partea fostei soții.
Consecințele divorțului și ale neinițierii procesului de partaj au fost MARI în viața mea.
Cele mai dureroase au fost distanțările din partea rudelor, prietenilor, coreligionarilor (evanghelici).
Răspunsul la întrebarea de mai sus este: NU.
N-aș fi putut să fac ceea ce am făcut din mai multe motive.
Aș putea să vorbesc și despre gradele de libertate pe care le am și alții nu le au.
Dar acum vreau să clarific, cît pot mai mult, chestiunea prezenței în spațiul public (pe Internet) a personajului Alin Cristea.
Îi povesteam fiicei mele, în timp ce stăteam pe o bancă în parc, împreună cu cățelul Paco, despre rolul jurnaliștilor în a oferi informații. Și că un jurnalist bun e cel care are SURSE bune.
Nu sînt jurnalist în sensul conceptului obișnuit, care presupune un loc de muncă la o publicație (cu mulți ani în urmă am lucrat cîteva luni ca secretar de redacție la un ziar orădean, de unde mi-am dat demisia), dar am fost numit jurnalist pe Internet în mai multe rînduri. Era evident că făceam (și) muncă de jurnalist.
Am evitat să mă prezint ca jurnalist, la fel cum am evitat să mă prezint ca teolog (pînă anul acesta). M-am prezentat însă, cu convingere, ca blogger. Știind că urmează întrebarea: Și poți trăi din blogging?
NU.
Următoarea întrebare: Și atunci cum trăiești?
Supraviețuiesc din donațiile cititorilor.
Adaug acum că aș avea nevoie de un număr dublu de donații.
Sau: Cum te descurci?
Eu nu mă descurc. Dumnezeu se descurcă.
Harul lui Dumnezeu mă susține, și sper ca oricine citește aceste rînduri să fie conștient că harul lui Dumnezeu îl susține.
„În El avem viața, mișcarea și ființa”, îi cita Pavel pe greci acum aproape 2.000 de ani.
În El, putem adăuga, avem sănătatea, familia, locul de muncă, banii, relațiile, concediul, ciocolata și Cola Zero.
Nu pot să explic viața mea, pot să o povestesc.
Nu sînt o figură publică prin voia mea, ci prin îngăduința lui Dumnezeu.
Acum 25 de ani, cînd am venit la Oradea, mi-am dorit să nu pic la examenul de admitere la Institutul Biblie Emanuel (actualmente Universitatea Emanuel), aveam 28 de ani, eram inginer și eram căsătorit.
Am intrat primul și am terminat primul în grupa de teologie baptistă.
Apoi… a urmat viața, cu încă 21 de ani pînă acum.
Aș fi putut să fac ÎN TIMPUL LIBER ce fac pe Internet?
NU.
Peste 10 ani de blogging, peste 100 de bloguri, peste 100.000 de postări.
Asta e formula pe care o folosesc în tipul de postări intitulat „APEL urgent și important”.
Dar astea sînt rezultatele evidente, în spatele lor e un alt tip de trudă – MONITORIZAREA mediului confesional evanghelic românesc.
Timpul pe care îl am la dispoziție și gradele de libertate (plus, desigur, circumstanțele vieții mele cotidiene, cu destulă sănătate fizică, psihică și spirituală) îmi oferă contextul necesar pentru a putea monitoriza macrofenomenele din lumea evanghelică, dar și din lumea culturală.
Atunci cînd fac analize și sinteze, acestea sînt rezultatul unei munci de Sisif, apreciate de mulți, dar am și destui detractori.
De mai bine de un an, trimit prin email ÎN FIECARE ZI cîteva mesaje (scurte, de obicei) unui grup de zeci de pastori evanghelici (și oricui dorește să se înscrie în această listă).
Ieri, cu ocazia zilei lui Beniamin Fărăgău, la sfîrșitul unui mesaj am scris următoarele:
Cum nu exista un eseu despre viata si lucrarea lui Iosif Ton, ma tem ca nu va exista in curind nici un eseu despre viata si lucrarea lui Beniamin Faragau.
Asta e un semn clar despre mediocritatea ghetoului pocaiesc. Alaturi de faptul ca nu exista o revista a evanghelicilor din Romania (al treilea grup european ca numar).
Credo TV, Alfa Omega TV, Prodocens Media, Radio Vocea Evangheliei, nemernicele tablode Crestin Total si NewsNet Crestin, carora li se alatura palavragii precum Vladimir Pustan, Andrei Croitoru, Tony Berbece, intretin mediocritatea din ghetoul pocaiesc, in care domina devotionalismul superficial, populist, antiintelectualist si nonteologic.
Accentul pe duminicalism, prezenteism, triumfalism idiot (idiotul, spre deosebire de prost, ALEGE sa ramina in prostie / mediocritate) e cea mai vizibila caracteristica a ghetoului pocaiesc.
Sistemul emanuelist negrutian a cauzat pagube imense din toate punctele de vedere.
Fenomenele de tip BBSO nu sint variante viabile decit, cel mult, pentru perioade (foarte) scurte.
Nu putem preconiza ca o sa mai apara personalitati precum Iosif Ton si Beniamin Faragau.
Nici de tip Alin Cristea…
Poziţia mea strategică în mediul confesional evanghelic românesc – (pe care îl critic din ‘patriotism’ confesional, la fel cum critic gunoiul cotidian din orașul magnificului Ilie Bolojan (fotogtafiez (ȘI) gunoiul din Oradea de 12 ani, dinainte de a fi primar Bolojan) – a devenit, de ani buni, evidentă.
Intenţionez să păstrez direcțiile de interes major – cultura evanghelică și cultura generală -, direcțiile de acțiune (INFORMAREA și POLEMICA), cu speranța că Dumnezeu va binevoi să mențină direcțiile de susținere financiară și îmbărbătare fizică, psihică și spirituală.
Nu am avut și un am un sponsor, în sensul tradițional al conceptului, nu am avut obligații față de cineva.
Nu de puține ori îmi amintesc cum un pastor foarte cunoscut m-a prezentat, în vreo trei rînduri, altor pastori, spunîndu-le că eu nu fac parte din nici o partidă (ceea ce pentru mine era o confirmare a poziției mei strategice) și că mîine aș putea scrie despre cei cu care azi am stat la masă – asta m-a atins puțin, dar am luat-o la pachet cu cealaltă).
Cum am mai spus, am primit bani (și/sau alte feluri de donații) de la pastori români la nivel local, județean, național și internațional.
Asta a fost un alt motiv de îmbărbătare, știind nu doar că sînt citit, ci și că sînt susținut.
Repet, aș avea nevoie de un număr dublu de donații.
Se poate observa lesne că nu scriu banalități și că trudesc pentru ceea ce ofer cititorilor mei, fie că e vorba de articolele mele, fie că e vorba de circulația informațiilor.
Acum o lună scriam pe Facebook: Treaba mea, de mogul al blogosferei evanghelice, e sa ofer informatii despre mediul confesional evanghelic romanesc. In acelasi timp, mogulitatea mea consta in faptul ca sanctionez public minciunile, dezinformarile, badaraniile si subminez stratul de mediocritate care sta la baza ghetoului pocaiesc.
Trebuie să recunoașteți că nu mi-e ușor, nici ca blogger, nici ca mogul al blogosferei evanghelice. Nu mă joc în activitatea de jurnalist, nici în cea de creație.
Mi-am schimbat pe Facebook prezentarea (de creștin evanghelic postprotestant, baptist moderat postconservator, golan 2017):
Blogger, aforist, poet, compozitor, cronicar, polemist, teolog (postprotestant), fost inginer.
Nu o să dau aici exemple, dar cine vrea să știe de ce m-am prezentat într-un fel sau altul mă poate aborda în privat.
De multe ori, din conversațiile private s-au născcut formule pentru rubrica „Alin Cristea – Reflecții și reflexii”, care a ajuns la nr. 386 în 2 ani.
4). – 7 martie 2021
M-as mira sa gasesc pe cineva (din ghetoul pocaiesc) care sa fie de acord cu mine in toate cite afirm.
Unii, cunoscind situatia rea din bisericile baptiste si penticostale (dar mai buna decit din bisericile ortodoxe si catolice) – zilele acestea si Teofil Stanciu, cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelici, blogosfera evanghelica avind peste 1.000 de bloguri in lb. romana, a afirmat ceea ce eu scriu, apasat, de cel putin 2 ani, ca evanghelicii romani se afla in cel mai prost moment din istoria lor postdecembrista – au o oarecare satisfactie ca cineva precum Alin Cristea spune lucrurile pe nume.
Altii, pornind de la contextul eclesial frustrant, urmaresc IDEILE pe care le diseminez in largul spatiu virtual, incadrindu-se probabil in numarul celor despre care Adrian Dreana imi scria (in 02.01.2018): „…analizand viata catorva persoane care te urmaresc pe FB care sunt intr-un context eclesial frustrant, irelevant pentru ei, unde nu se mai dezvolta… Din varii motive ei aleg sa ramana in acel context eclesial dar isi muta „Biserica” intr-un alt spatiu. Aici universul postarilor tale ii prinde.”
De asemenea, sint nu putini, din afara mediului confesional evanghelic, care sint interesati de modul in care un baptist (postconservator, postevanghelic) prezinta in spatiul public numeroase date despre acest spatiu postprotestant despre care, intr-o tara majoritar ortodoxa, se stie prea putin. Teodor Baconschi a salutat aparitia volumului (de referinta) „Omul evanghelic. „: „Felicitari autorilor și coordonatorilor acestei dense analize academice dedicate comunităților evanghelice din România. Proiect de referință, care luminează o lume aproape ignorată de “majoritari.” (30.10.2018)
Este evident ca ofer, IN FIECARE ZI, informatii de tip cultural, continuind astfel proiecte de lunga durata precum newslettere – revist@ (Alex. Leo Şerban, critic de film, scria in 2002, pe LiterNet: „Alin Cristea este furnica mereu treaza care filtreaza, filtreaza, filtreaza…; o face asa, de-un pamplezir, de-un paregzamplu si eu, unul, am mare incredere in gustul său. Revista lui Alin este un soi de memorie condensata a efemerului jurnalistic – paginile aurii ale gesturilor noastre recente: esti in ea, deci existi!”), cinem@, filarmonic@, electoral@, site-uri – Thymos (semnalat in mai multe locuri, inclusiv in Romania literara) si bloguri.
Unii au remarcat spiritul meu civic, reliefat prin participarea la numeroasele proteste din 2017 si 2018, dar protestez nu doar fata de coruptia din institutiile statului, ci si fata de coruptia din mediul confesional evanghelic – seria PROTESTEZ a ajuns la 64 de mesaje (publice), ocazionate de relatia tensionata cu Biserica Baptista Providenta din Oradea. De asemenea, am postat numeroase Replici si Scrisori deschise, in care am facut precizari si mi-am manifestat cultura libertatii critice fata de maharii confesionali.
Si dimensiunea cultural-artistica a fost evidenta – eseuri (analitice), poezii, aforisme – sint unul dintre cei 3 oradeni care au aparut in antologia aforismului romanesc publicat in limba franceza: Aphorismes roumains d’aujourd’hui, volumul de 228 de pagini cuprinde in jur de 1.700 de aforisme scrise de 40 de autori romani contemporani, fiecare cu circa 40 de aforisme traduse din lb. romana -, compozitii muzicale. MULTE fotografii.
Situatia mea financiara – locuiesc in chirie de peste 8 ani, fara sa am un venit lunar – a atras atentia. Supravietuiesc din donatiile cititorilor, financiare si de alt fel.
Cum spuneam la inceputul mesajului, m-as mira sa gasesc pe cineva (din ghetoul pocaiesc) care sa fie de acord cu mine in toate cite afirm. Dar pina si unii dintre cei care nu ma simpatizeaza (Doamne fereste!, la ce viata bogata am, sa faca efortul sa ma simpatizeze) au trebuit sa recunoasca distinctia (si distinctiile) personalitatii mele.
Anul pandemic 2020 i-a obligat pe multi lideri eclesiali (si confesionali) sa fie prezenti in spatiul public pe Internet (unii la fel de mediocri ca si la amvon). ACUM nu mai e nevoie de demonstratii si indemnuri, e clar ca Internetul a fost modul fundamental de comunicare in anul pandemic 2020. Eu sint pe Internet de peste 15 ani, in multe feluri, cea mai dinamica fiind actualmente prezenta pe Facebook, dar si pe RoEvanghelica, site de cultura religioasa (postprotestanta), de cultura civica si de cultura generala (47.700 postari in 4 ani si jumatate) care continua blogul Romania Evanghelica (49.000 postari in circa 8 ani). ACUM e in discutie CALITATEA prezentei liderilor eclesiali (si confesionali) pe Internet.
Fara sa exagerez cu nimic, e nevoie de oameni precum Alin Cristea (inteligent, cult si harnicut) pe Internet. Cei care au sustinut proiectele mele pe Internet nu doar ca au avut de cistigat ei insisi, ci au oferit posibilitatea ca mult mai multi sa beneficieze de circulatia informatiilor de calitate pe Internet.
Anul 2021 se anunta a fi si el un an pandemic. Un an in care Internetul nu poate fi evitat, (aproape) zi de zi. Oricit de multe probleme apar o data cu modul acesta de comunicare, sa nu subestimam rolul ESENTIAL al Internetului in istoria omenirii.
De-a lungul anilor, i-am mentionat fiicei mele faptul ca in tinerete, inainte de ’89, nu am avut parte de informatii precum acum, in epoca Internetului, decit cu mare efort si in cantitate mult mai mica.
Sa traim, dar nu oricum!
5). – 8 martie 2021
Din punct de vedere fizic si financiar, ma aflu in cel mai prost moment al vietii mele (de aproape 54 de ani).
Am insa o biblioteca cu carti bune, interesante, utile. Unii cred ca asta e o dimensiune semnificativa a existentei mele.
Da, asa e. Dar am cutii cu hirtii si hirtiute, cu poze si tot felul de cartoane, care reprezinta o alta dimensiune semnificativa a existentei mele.
M-am prezentat in mai multe rinduri ca fiind relationist. Internetul mi-a permis sa cunosc PERSOANE, eu fiind atent in primul rind la calitatea de persoana a oamenilor.
Din punct de vedere al proiectelor de lunga durata pe care le derulez in spatiul public pe Internet, sint in cel mai glorios moment al vietii mele.
Aproape fiecare zi e un fel de inceput al vietii mele, o renastere a fluturelui din mine, o prima vara in care ma apuc, iar, sa zbor, sa dansez, sa rid (ca un motanel sprintar).
Desigur, singuratatea e, nu de putine ori, greu de suportat si in cazul meu.
Dar, asa cum precizam la o emisiune TV la Bucuresti, acum un an, singuratatea e o dimensiune a vietii umane, care nu trebuie nici confruntata cu orice pret, nici evitata in mod badaran.
Caci Dumnezeu foloseste singuratatile noastre pentru a ne convinge ca nu sintem niciodata prada singuratatii.
6). – 19 decembrie 2021
Din cîte știu, sînt singurul care:
– am scris un eseu despre Istoria evanghelicilor din România
– am scris o recenzie despre Istoria baptiștilor (Popovici)
– am scris o recenzie despre Jubilate 1 și 2
– am inițiat un proiect de tip enciclopedic despre evanghelicii români
– am dat cîte 10 citate din 150 de cărți
RomaniaEv 
A republicat asta pe RomaniaEv.
ApreciazăApreciază