Este necesară credința mea pentru a fi mântuit? (1)

Laurențiu Balcan

Sunt printre noi unii oameni care refuză mântuirea, scuzându-se că Dumnezeu nu le-a dat „darul credinţei”. Ei – se pare – ar fi vrut să devină creştini, dar „nu le-a fost dat”, adică nu au avut şansa să fie printre cei aleşi să creadă. Tipul acesta de gândire a produs mulţi credincioşi anemici, care stau nepăsători şi aşteaptă „să le dea” Dumnezeu credinţă. Până le va fi dată, ei vor trăi cum vor dori, nu se vor pocăi de păcatele lor şi, chiar dacă se vor îngrozi de destinul lor veşnic, nu vor face nimic în privinţa aceasta. Am întrebat odată pe cineva care tot venea la biserică, dar nu voia să se pocăiască : „Frate, când ai de gând să te pocăieşti?” El mi-a răspuns: „Când o vrea Domnul, frate, când o vrea Domnul”. Ce repede ştim să ne spălăm pe mâini, nu-i aşa?

Gândirea că pocăinţa şi credinţa…

Vezi articolul original 791 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s