De toate (229)

– Pocainta e un termen abuzat tocmai de cei care isi zic pocaiti. „Sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Hristos si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte si a credintei in Dumnezeu.” (Evrei 6:1)

– Nu conteaza, in primul rind, daca esti sarac; ci daca te temi de saracie.

Nu conteaza, in primul rind, daca esti bogat; ci daca ai discernamint pentru a intelege care e rostul bogatiei.

Bogatia si saracia nu sint dimensiuni de prim rang ale existentei umane.

– INTOTDEAUNA sintem manipulati (si in familie si in biserica si in societate). De aceea avem nevoie INTOTDEAUNA de discernamint, nu de reflexele suspiciunii.

Marți seara (05.04.2022) – Ce nume apar în Top Posts pe RomaniaEv

Vladimir Pustan, Marius Cruceru, Alin Cristea, Roman Soloviy

Daniel Bulzan: După viziunea anilor 90 adoptată instinctiv de biserici și articulată poate cel mai clar de Iosif Țon, evanghelicii n-au mai generat niciun proiect major, împărtășit de toată mișcarea. Există proiecte minuscule, divergente. Mie mi se pare că unul din motivele stagnării mișcării evanghelice din România este tocmai lipsa proiectului mișcării pentru anii 2020.

Comentariu pe contul Facebook al lui Teofil Stanciu

Atenție la dezinformările nemernicului tabloid Newsnet Creștin

Cică: Ungaria validează un referendum anti-LGBT: Viktor Orban, victorie totală și lovitură pentru Bruxelles

newsnetcrestin.ro/ungaria-valideaza-un-referendum-anti-lgbt-viktor-orban-victorie-totala-si-lovitura-pentru-bruxelles

Creștin Total: Eșec al referendumul anti-LGBT din Ungaria.

Știri Creeștine: Referendumul cu privire la legea LGBTQ nu a reușit să strângă suficiente voturi pentru a fi validat

Dumbrava minunată (88)

Romania Evanghelica

d-17

Viorel Pașca pe Facebook:

„T.A. avea în jur de 40 de ani când a fost adusă la noi, bolnavă psihic, fără adapost şi cu grave tulburări de comportament. După mulţi ani petrecuţi pe stradă, avea deja patru copii pe care statul i-a preluat pentru a le oferi protecţia şi îngrijirea de care aveau nevoie. Pentru ea însă, nu se găsise un loc unde să poată locui, iar boala psihică de care suferea se agrava odată cu trecerea timpului. Dintre toate însă, cel mai mult m-a frapat privirea ei, speriată şi dezorientată, ca a unei fiare hăituite care nu mai are sau nu mai ştie încotro s-o apuce. Când am ridicat mâna s-o ating, a reacţionat violent încercând să se apere, iar când ceva nu-i era pe plac începea să ţipe, să trântească şi să arunce cu pietre sau cu orice avea la îndemână.

Aproape în fiecare zi avea crize…

Vezi articolul original 794 de cuvinte mai mult