Am fost la BBSO.
Pentru că a venit Emil Bartoș, care mi-a fost profesor la Universitatea Emanuel în partea a doua a anilor ’90 şi mi-a fost pastor la Biserica Baptistă Providența din Oradea în prima parte a anilor 2000.
Am citit despre eveniment duminică dimineața, la 08.30, pe contul Facebook BBSO, postarea fiind afișată cu o zi înainte.
Mai aveam 15 lei, dar nu știam dacă îmi ajungeau pentru taxi, așa că am scos din cont la un bancomat cei 30 de lei pe care îi mai aveam și am ajuns cu taxi (10 lei) din Nufărul la Campusul BBSO pe la 09.15.
La 09.30 a început primul program, la 11.30 al doilea program (cel cu botez).
Observațiile mele se referă la primul program, la care am asistat, azi întîlnindu-mă prima dată cu Campusul BBSO.
– Am remarcat rapid că fundul meu are suficient loc pe scaun și genunchii mei nu se lovesc de scaunul din față (precum la BB Emanuel).
– Instrumentele s-au auzit tot timpul prea tare – bateria, chitara bas, pianul electric.
S-au auzit chiar mai tare decît corul celor 60-70 de copii.
– Tinerele din grupul de închinare au purtat rochii decente.
Care nu au fost… negre.
– Muzica ‘americănoasă’ e unul dintre blestemele ghetoului pocăiesc.
Răzvan Rește a crescut în Biserica Baptistă Providența, unde a avut parte de stilul Jubilate, apoi a umblat prin țară cu Cireșarii și Vladimir Pustan, în ultimii ani se ‘prostituează’ la BBSO.
Ca să intru în subiect: Prima parte, închinarea, a contrastat cu a doua parte, predica.
Emil Bartoş a folosit citate din autori clasici – Tertulian, Anselm, Pascal, Kirkegaard – și doar unul din autori contemporani: Mircea Cărtărescu.
Folosind textul din Romani 10:9-10, predicatorul a vorbit despre botez și despre verbalizarea credinței.
Tonul echilibrat, dar cu detentă TEOLOGICĂ, a contrastat cu palavrăgeala muzicală din prima parte.
În unitățile administrativ-eclesiale din ghetoul pocăiesc – unde domină devoționalismul superficial, populist, antiintelectualist și nonteologic – copiii sînt folosiți de sărbători (mai ales la Sărbătoarea Nașterii Mîntuitorului); ei, în mod natural, crează o atmosferă mai degajată, dar nu benefică din punct de vedere spiritual.
Infantilizarea ghetoului pocăiesc este evidentă tot anul, nu doar de sărbători. Pocăiții se îndeletnicesc în fiecare duminică cu cîntecele, rugăciunele, predicuțe și relaționări personale superficiale, călăuzite mai degrabă de interese decît de principii spirituale.
Un anunț neinspirat la BBSO:
Isus ar fi spus: Ia-ți crucea…
Pocăiții nu poartă… crucea.
RomaniaEv 