1. Începutul penticostalismului în România se leagă de numele lui Gheorghe Bradin şi Pavel Budeanu.
„În iunie 1922 Gheorghe Bradin s-a rugat pentru vindecarea soţiei sale care suferea de tuberculoză şi hidropizie şi ea a fost vindecată de Domnul. Bradin a trimis o scrisoare la o adresă găsită într-o broşură din S.U.A. care printre altele trata problema primirii botezului cu Duhul Sfânt şi a vindecării bolilor, scrisă în limba română intitulată „Adevărul Biblic”. În septembrie 1922 a primit un răspuns de la Pavel Budeanu şi a hotărât să deschidă prima Biserică Penticostală din România, în Păuliş, la 10 septembrie 1922. La sfârşitul anului această biserică avea 30 de membri.”
Dă clic pentru a accesa Istoric.pdf
2. Sînt penticostalii evanghelici?
Această întrebare este legitimă din moment ce, în diverse lucrări şi articole, apare sintagma „evanghelicii și penticostalii”:
– „În ciuda diferenţelor dintre ei, evanghelicii şi penticostalii [din S.U.A.] au mers împreună cu precauţie.” (p. 861)
Diarmaid MacCulloch, Istoria creştinimului, Editura Polirom, 2011, 1.080 p.
La aceeaşi pagină:
„Deși rădăcinile penticostalismului erau evanghelice, în el se găseau și multe elemente care nu se asociau firesc cu protestantismul bazat pe Biblie, mai cu seamă pentru acei protestanți care țineau la cele cinci „reguli fundamentale”: infailibilitatea verbală, dumnezeirea lui Iisus Hristos, imaculata concepție, substituirea penală și învierea fizică a lui Hristos. În schimb, penticostalismul era înclinat să caute „noi revelații”: era intuitiv, spontan, în timp ce evanghelismul era raționalist, bazat pe cuvânt. Era în stare să dea un scop și conducerii feminine, într-o modalitate ce fusese obișnuită la începuturile radicale ale mișcărilor protestante din secolul al XIX-lea, dar care în penticostalism a prezentat toate semnele că mai degrabă va lua amploare decât că se va diminua.”
– Evanghelicii şi penticostalii se aşteaptă şi sunt pregătiţi să îndure persecuţia
Penticostalii români profită de asocierea „politică” cu evanghelicii, în timp ce, teologic, se situează la distanță de ei.
3. Valeriu Andreiescu: „Originea noastră baptistă a asigurat penticostalismului din România caracterul lui evanghelic, pentru că baptiștii erau, în perioada respectivă în România, cultul cel mai solid din punct de vedere biblic, lucru pe care l-au moștenit și penticostalii de la ei.”
Pași, Nr. 16, Mai 2007
4. „Un dezavantaj net al Cultului Penticostal în relația sa cu statul comunist l-a constituit faptul că, spre deosebire de celelalte trei confesiuni evanghelice – baptiști, creștini după evanghelie și adventiști –, penticostalii au fost recunoscuți oficial pentru prima dată chiar de către regimul de democrație populară, după un sfert de secol de clandestinitate. Această situație a atras o atitudine îndatoritoare față de regim, pentru favorul făcut credincioșilor penticostali, care căpătaseră libertate religioasă. În acest context, se explică acceptarea docilă, de către Gheorghe Bradin, a acțiunilor Securității de promovare sau înlăturare a unor lideri din structurile de conducere a cultului, acțiuni care au instituit un model perpetuat până la Revoluția din decembrie 1989.” (p. 219)
Ciprian Bălăban, Istoria Bisericii Penticostale din România (1922-1989). instituţie şi harisme, Oradea: Scriptum, Cluj-Napoca: Risoprint, 2016, 328 p.
5. Vasilică Croitor: “În mediul penticostal românesc, personalitatea cea mai reprezentativă și respectată pentru suferințele îndurate sub regimul comunist este Constantin Caraman. Din păcate, nu a existat niciun interes până în prezent de a valorifica literar experiența și eroismul acestui mare bărbat al credinței. […]
Un promotor al conceptului de Biserică subterană, Caraman i-a ajutat pe liderii occidentali să cunoască situația Bisericii din România și compromisul făcut de liderii Cultului.” (p. 278)
RomaniaEv 