Despre Manualul catehetic al penticostalilor (1-5)

1

Apărut în 2015, la Editura Pleroma, sub semnătura lui Ioan Brie și Ciprian Terinte, manualul catehetic al penticostalilor are 115 pagini (mari) și nu cred că există vreun penticostal român, nici măcar cei doi autori, care să înțeleagă tot ce scrie în cele 115 pagini.

În ceea ce privește conceptul de POCĂINȚĂ (p. 32), acest concept este prezentat diferit decît în Mărturisirea de credință a penticostalilor.

Astfel, în Manual POCĂINȚA este prezentată mai întîi ca regretul profund pentru păcat, apoi ca „partea negativă a întoarcerii la Dumnezeu” și SCHIMBAREA MENTALITĂŢII (metanoia).

În Mărturisirea de credință, pocăința este menționată în primul rînd ca poruncă a Domnului Isus, apoi întoarcerea de pe căile rătăcite ale păcatului, apoi „schimbarea totală a vieții vechi cu una nouă” şi schimbarea gândirii omului.

În ghetoul pocăiesc – în care domină devoționalismul superficial, populist, antiintelectualist și nonteologic – există clișeul conform căruia pocăința este definită în primul rînd ca fiind căință.

În același registru clișeistic, pocăința este stîlpul pocăiților, dar ca totem, ca un concept aproape magic -, nu ca METANOIA: schimbarea minții, mentalității, concepțiilor. La ‘stîlpul’ (po)căinţei se reîntorc adesea (po)căiții, deși Noul Testament are un îndemn important în privința aceasta:

Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvîrșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu. (Evrei 6:1)

La un nivel teologic minim, conceptul METANOIA a pătruns în unitățile eclesial-adminitrative ale ghetoului pocăiesc.

Dar pocăiții nu fac distincția TEOLOGICĂ între pocăință și sfințire.

Astfel, în Manual pocăința este prezentată nu doar ca „schimbarea concepțiilor”, ci şi ‘ceva’ care duce la schimbarea vieţii.

Pocăinţa (ca moment fondator) generează procesul sfințirii.

Dar Manualul nu are o formulă clară în acest sens.

Este interesantă formula pe care Wayne Grudem o folosește în Teologie sistematică:

„Trebuie să fim siguri că atât credința mântuitoare inițială cât și pocăința inițială apar o singură dată în viața noastră și că, atunci când apar, ele constituie adevărata convertire.” (p. 752)

Prima din cele 95 de teze ale lui Luther este:

„Spunând: Pocăiţi-vă, Stăpânul și Domnul nostru Isus Hristos a dorit ca întreaga viață a credincioșilor să fie o pocăință.”

Luther făcea această proclamație într-o vreme în care Biserica accentua conceptul de PENITENȚĂ.

Astfel, oamenii plăteau bani pentru indulgențe, care le ‘asigurau’ iertarea păcatelor.

O întreagă viaţă de pocăinţă se referă la o viaţă de SFINŢIRE generată de METANOIA.

2

O surpriză (plăcută) o constituie menționarea Împărăției la începutul definiției Bisericii în Manualul catehetic:

„Biserica este începutul pământesc al Împărăției lui Dumnezeu și forma exterioară, văzută, a acestei Împărăţii pe pământ. […] Biserica reprezintă faza pământească a Împărăției, iar Împărăția este desăvârșirea Bisericii.” (p. 55)

Mărturisirea de credință, la punctul 20, menționează Împărăția la sfîrșit, după multe propoziții:

Biserica „reprezintă mireasa Domnului Isus și Împărăția lui Dumnezeu”.

Echivalarea Împărăției cu Biserica este o eroare teologică.

„Biserica este doar poporul Împărăţiei şi nu Împărăţia însăşi” (p. 130), afirmă Adrian Mocan în „Împărăţia şi Biserica în Evanghelia după Matei” (Editura Metanoia, Oradea, 2011)

„Nu Biserica creează Împărățiam ci vice-versa… […] … intrarea în Biserică (Mt. 18) nu înseamnă întotdeauna și apartenența la Împărăție.” (p. 130), concluzionează autorul.

Așadar, revin la formula incomodă pe care am lansat-o în ultimii ani: Biserica este un concept teologic secundar în raport cu ÎMPĂRĂȚIA, concept teologic de prim rang, și la formula din ultimele zile: Nu Biserica se ia cu năvală (cum fac atîția), ci ÎMPĂRĂȚIA.

3

Manualul: „Fumatul şi consumul de droguri sunt două păcate la care Scriptura nu se referă în mod direct.” (p. 111)

Mărturisirea de credință: „Procesul sfinţirii exclude întrebuinţarea drogurilor, a fumatului şi a
băuturilor alcoolice…”

Dă clic pentru a accesa Marturisirea-de-credinta.pdf

Manualul îndrăznește ceea ce Mărturisirea nu a făcut: numește fumatul ca fiind păcat.

Dar ceea ce atrage atenția aici este faptul că există, conform Manualului, două moduri în care Scriptura se referă la păcat / păcate: direct și indirect.

Faptul că în viața creștinilor există „PROCESUL sfinţirii” ar trebui să dea de gîndit penticostalilor pentru modul în care se referă la păcate / păcătoși (mîntuiți).

Scriam anii trecuți: Pocăiții sînt cunoscuți că nu beau și nu fumează; mi-ar fi plăcut să fi fost cunoscuți că nu fură și nu mint.

La 1946, Statutul penticostallilor punea șahul în rînd cu ocupații precum jocul cărților, vrăjile, ghicitul, după cum ne informa acum 10 ani Emanuel Conțac (ITP):

http://vaisamar.wordpress.com/2012/06/16/criterii-pentru-a-deveni-penticostal-in-1946

Mă mir că în Manual, publicat în 2015, nu a apărut nimic despre internet în ultimul capitol, intitulat Apecte majore de morală creştină.

În ceea ce priveşte consumul de băuturi alcoolice, Manualul are o formulă neinspirată atît la începutul capitolului, cît și o altă formulă neinsăirată la concluziile despre consumul de băuturi alcoolice.

Astfel, Manualul afirmă: „Sfânta Scriptură condamnă vehement consumul de băuturi alcoolice și beția.”

Şi: „Biserica Penticostală, după învăţătura Scripturii, condamnă ca imoral orice consum de băuturi alcoolice.”

În prima formulă apar două chestiuni: consumul de băuturi alcoolice şi beţia.

În a doua formulă apare doar prima chestiune: ORICE consum de băuturi alcoolice.

Sintagma „Biserica Penticostală” este falsă, nu există așa ceva, există MIȘCAREA penticostală.

Manualul catehetic nu este al Bisericii Penticostale, ci al Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.

Mărturisirea de credință a acestui cult nu condamnă ca imoral orice consum de băuturi alcoolice.

Din cele 3 episoade pe care le-am prezentat – referitoare la pocăință, biserică, fumat și consumul de băuturi alcoolice – rezultă că Manualul a depășit dimensiunile formulărilor teologice ale Mărturisirii de credință.

Manualul – despre care Pavel Riviș Tipei afirmă în Prefață că a fost inițiativa Consiliului Bisericesc al Cultului Creștin Penticostal din România, care „a avizat structurarea tematică, precum și conținutul doctrinar – în acord cu Mărturisirea de Credință a Cultului Creștin Penticostal” – are un caracter abuziv din punct de vedere teologic, conform clișeelor din unitățile eclasial-administrative ale ghetoului pocăiesc – în care domină devoționalismul superficial, populist, antiiintelectualist și nonteologic.

Retorica de tip penticostal din Manual nu este loială pe deplin Scripturilor, ci construiește o teologie (practică) cu un puternic accent utilitarist.

Avînd în vedere cele prezentate în primele 3 episoade, este evidentă necesitatea urgentă a unei ediții revizuite, care să aibă cel puțin 3 corecții: 1. (mult) mai puține pagini; 2. mai puține incongruențe cu Mărturisirea de credință; 3. formule teologice mai inspirate / transpirate.

4

Cică: „Dărnicia ca zeciuială înseamnă să închinăm Domnului 10% din venitul nostru.” (p. 103)

În Biblie se vorbește despre zeciuială. Prin urmare, da, zeciuiala este biblică. Dar nu este creștină.

Am citat folosit formula din cartea CREȘTINISM PĂGÂN? O explorare a originilor practicilor bisericii (Editura Kerigma, Oradea, 2010).

Detalii legate de zeciuială, din această carte, le-am prezentat încă din 2014, în articolul: Zeciuiala – Replică lui Vladimir Pustan.

Zeciuiala – Replică lui Vladimir Pustan

Dumnezeu le-a poruncit evreilor să dea, în fiecare an, 23,3 procente din venitul lor, nu 10 procente!

În 2017, Teofil Stanciu, cel mai bun eseist din blogosfera evanghelică (care cuprinde 1.000 de bloguri în lb. română), scria foarte clar că zeciuiala nu apare în Noul Testament.

Îi interesează pe penticostali informațiile corecte din Biblie? Nu prea!

Tragedia e că doi profesori, dintre care unul e rectorul Institutului Teologic Penticostal din București, semnează un manual catehetic care nu ține cont de informațiile corecte din Biblie, ci este evident sub talpa clișeelor din ghetoul pocăiesc.

Trenul confesional deraiază de pe șinele TEOLOGICE.

Din nou, Manualul trece dincolo de prevederile Mărturisirii ce credință, care nu menționează zeciuiala.

5

„Noi mărturisim că Duhul Sfânt este o Persoană Divină, care alături de Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul formează Sfânta Treime.” (p. 39)

După cum se poate lesne vedea, nu se folosește denumirea Dumnezeu-Duhul Sfânt, precum în cazul celorlalte două Persoane divine.

Nici Mărturirea de credință nu folosește o astfel de denumire ÎN TEXT, dar după afirmația inițială – Noi credem într-un singur Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – cele trei subtitluri sînt: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Duhul Sfânt.

Denumirile de acest fel sînt suspecte, deoarece poate fi adusă acuzația de triteism.

În primul capitol din Manual, despre Dumnezeu, nu se folosesc denumiri precum Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s