1. Europa Liberă
„Ani de zile, punctul de atracție al fiecărei duminici în familie era predica lui Iosif Țon, de la Europa Liberă, undeva imediat după știrile de la ora 14.00. Veneau vecini care nu „prindeau” Europa Liberă să asculte. Se luau notițe. Se discuta. Oamenii se minunau de „profeția” că în câțiva ani comunismul avea să cadă.”
http://drezina.wordpress.com/2014/09/30/doi-batrani-controversati
Evocarea pe care o face Teofil Stanciu, cel mai bun eseist dintre evanghelici (blogosfera evanghelică cuprinde 1.000 de bloguri în lb. română administrate de baptiști, penticostali și ‘verişori’ de-ai lor, mai mult sau mai puţin carismatici), aduce în prim plan una dintre dimensiunile identitare ale celui cunoscut de români ca „pastorul de la Europa Liberă”, respectiv amploarea influenţei pe care prezenţa pastorului baptist la microfonul Europei Libere în anii ’80 a avut-o în rîndul românilor (de diferite confesiuni).
După cum menţionează Iosif Țon, în „Mesaje transmise l Radio BBC şi Radio Europa Liberă” (Editura Cartea Creștină, Oradea, 2005), în 1981, la cîteva săptămîni după ce a ajuns în SUA, Radio Europa Liberă, „pe care-l asculta toată suflarea românească”, l-a invitat să facă emisiuni de cîte 10 minute pentru programul „Lumea creștină” de duminică seara.
În anul următor, Vlad Georgescu, devenit director la Europa Liberă, i-a oferit lui Iosif Țon 50 de minute duminica, de la 14.10 la 15.00, pentru „un program religios neoprotestant”.
Societatea Misionară Română, la care Iosif Ţon a fost ales preşedinte în 1982, a suportat cheltuielile de producţie a acestor programe pînă în 1994, cînd Europa Liberă şi-a redus drastic programele.
Cînd Iosif Țon a împlinit 75 de ani, Mihai Ciucă a menționat și el amprenta lui Iosif Țon în anticiparea căderii comunismului:
„Mi se făcuse pielea de găină când l-am auzit prevestind prăbuşirea comunismului şi avertizând credincioşii români că trebuie să fie gata pentru asta. […]
În momente dificile pentru mine, în singuratate, în frământări, în incertitudini sau pe pat de spital, Dumnezeu s-a folosit de vocea lui pentru a-mi vorbi, în circumstanţe în care alţii nu puteau să-mi aducă mesajul de care aveam nevoie la ora respectivă.”
http://prologos.ro/personal/iosif-thon-la-borna-75
2. Societatea Misionară Română
În 1982 Iosif Țon a fost ales președinte la Romanian Missionary Society, funcție pe care o va deține pînă 2004.
SMR – iată grupul de litere care înainte și după 1989 a trezit apreciere și emoție în rîndul baptiștilor din România.
Convins că regimul comunist va cădea, Iosif Țon a inițiat un program ambițios de traducere a unor cărți importante din punct de vedere teologic, precum Creștinismul redus la esențe, de C.S. Lewis, Noua societate a lui Dumnezeu (1987), de John Stott.
Probabil cea mai cunoscută carte a lui Iosif Țon este Credința adevărată (1988), cu intenția declarată a prezența opțiunile din domeniul religios românesc și astfel cititorul român (din predecembrism) să poată face o alegere informată.
Și după ’89, cînd industria de carte a luat avînt în România, SMR a publicat cărţi importante, precum Crucea lui Cristos (1992), de John Stott, Evanghelia lui Isusw (1992), de John MacArthur, Apologetică creștină (1993, de Norman Geisler.
Fără nici un fel de dubii, SMR a contribuit, prin astfel publicarea în limba română a unor asstfel de cărți, la dezvoltarea gîndirii teologice a evanghelicilor din România postdecembristă.
Proiectul editorial al SMR-ului a devenit Editura Cartea Creștină, a cărei ofertă s-a îmbogățit, continuînd să publice cărți cu o teologie evanghelică conservatoare, scrise de autori consacrați.
3. Confruntări
Nu există o carte despre viața lui Iosif Țon, nici despre opera sa.
Cartea lui, Confruntări (1999, Cartea Creștină, Oradea), prezintă numeroase informații din viața sa, dar modul cum e conceput volumul redă, în primul rînd, implicarea lui Iosif Țon în rezistența față de dictatura comunistă.
Astfel, în prima parte sînt republicate „Cine îşi va pierde viaţa” (1974) și „Manifestul creştin” (1975), două broșuri publicate în străinătate și introduse clandestin în România, avînd o foarte mare circulație subterană.
Nu există o carte despre broșurile clandestine care au circulat în ghetoul pocăiesc din vremea lui Ceaușescu.
În partea a doua a volumului, care se încheie cu un interviu de 70 de pagini cu Iosif Țon și un interviu de 25 de pagini cu Elisabeta Țon, aflăm NUMEROASE informații despre Iosif Țon.
Spre deosebire de sfîrșitul anilor ’90, cînd a apărut volumul, la nivelul anului 2021 există MULTE înregistrări cu Iosif Ţon, atît despre viaţa sa, cît şi cu teologia sa.
Nu există însă o lucrare care să clasifice aceste înregistrări și să ofere concluzii.
4. Suferinţă, martiraj şi răsplătire în cer
În 1996, Iosif Țon a susținut la Facultatea Evanghelică din Heverlee, Belgia, teza de doctorat în teologie, cu titlul „Suferinţă, martiraj şi răsplătire în cer”.
A fost publicată, după cîțiva ani, la Cartea Creştină (Oradea), cu același titlu.
Iosif Țon: „Eu niciodată n-am vorbit cu Wurmbrand, eu întotdeauna l-am lăsat pe Wurmbrand să vorbească. Păcat, domnule, să ai în faţa ta un om aşa de mare şi să te duci să îi spui naivităţile tale. Când aveam şaizeci şi doi de ani, i-am făcut ultima vizită. El avea vreo optzeci şi ceva… şi tocmai îmi terminam teza de doctorat despre martiraj. M-a întrebat: „Ce faci?”; eu i-am spus: „Termin teza de doctorat despre teologia martirajului” şi… el imediat: „Mă, ce-i aia teologie a martirajului?”. Şi am început să-i explic tot ce am descoperit eu în domeniul acesta ca singurul teolog care a scris o teologie a martirajului. Nu există alta pe piaţă şi sunt lucruri total noi; şi le-am explicat, şi Richard a ascultat şi a ascultat, şi mi-a pus întrebări, şi le-am clarificat… Reacţia neaşteptată: „Mă, Ţon, dar tu te-ai maturizat!”.”
Vezi:
Daniel Fărcaș: Interviu cu Iosif Țon – 2008, RVE Cluj
5. Cultele neoprotestante și drepturile omului în România
„În 1999, pastorul Iosif Țon publica cartea Confruntări, ce reunea reedeitarea scrierilor sale din perioada comunistă. Îi lipsește însă documentul intitulat Cultele neoprotestante și drepturile omului în România, deși face referire la el. La acest document se face des referire – fie de cei care au trăit înm vremea aceea, fie de cei care cercetează perioada respectivă – dar până în prezent nu a fost descoperit și publicat. De aceea considerăm că lucrarea de față vine să completeze un gol istoriografic, de unde și necesitatea apariției acestei cărți.”
Vezi 10 citate:
Cultele neoprotestante și drepturile omului: un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977)
Dorin Dobrincu și Cristi Ţepeş despre momentul Aprilie 1977
“În Congresul Uniunii Baptiste, desfășurat între 4-6 februarie 1977, după amânări îndelungate, s-au auzit voci critice față de raporturile dintre cult și stat, îndeosebi Departamentul Cultelor. Numărul mare al incidentelor dintre credincioși și autorități au a determinat noul Consiliu al Uniunii Baptiste să ceară statului să-și redefinească atitudinea față de baptiști. Însă relația cu Departamentul Cultelor era în continuare dificilă.
În urma unor discuții, Iosif Țon, Pavel Nicolescu (pastori) și Aurelian Popescu (inginer) au decis alcătuirea unei lucrări în care să arate că persecuțiile contraveneau tratatelor internaționale semnate de România. Rod al colaborării celor trei și fundamentat pe textele tratatelor internaționale și, mai ales, pe numeroase date referitoare la cazuri de persecuție, adunate din toată țara, studiul a fost intitulat Cultele neoprotestante și drepturile omului în România. În același timp, a fost realizat un alt material, sugestiv denumit Chemarea la adevăr, care se dorea o introducere la precedentul. Se preciza că “este vorba de o persecuţie sistematică, dar mascată a credincioşilor, cruntă şi totuşi dificil de sesizat din afară, extrem de dureroasă pentru cei ce o îndură și totuși greu de înțeles pentru observatorul extern”. Se subliniau măsurile administrative luate împotriva credincioşilor evanghelici, excluderea lor din funcţii de conducere la care erau îndreptăţiţi ca urmare a studiilor şi competenţei; persecutarea copiilor evanghelicilor în şcoli (mai ales în licee și universități); împiedicarea exercitării libere a cultului; hărțuirea și insultarea pastorilor; interzicerea adunării în familii; presiuni pentru transformarea unor credincioși în informatori. Semnată de șase pastori și laici evanghelici: pastorii Iosif Țon și Pavel Nicolescu, învățătorul Radu Dumitrescu, inginerul Aurelian Popescu (baptiști), predicatorul Constantin Caraman (penticostal) și dr. Silviu Cioată (creștin după Evanghelie), lucrarea a fost, ca și cele anterioare, expediată ambasadelor S.U.A. și Marii Britanii, unor persoane și organizații (“reacționare”, cum se specifica într-un document al Securității) din Occident. Conștienți că o publicitate puternică va mări șansele de reușită, semnatarii au trimis materialul și la postul de radio “Europa liberă”. Difuzat la 3 aprilie 1977 la postul de radio menționat, cu o audiență deosebită, textul demonstra că România, deși semnatară a recentului (1 august 1975, Helsinki) Act final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, nu-și respecta obligațiile internaționale, persecutându-și propriii cetățeni. Documentul avea să devină parte a dosarului privind România al Comisiei Helsinki, reunită la Belgrad în 1978.
Cum era de așteptat, a urmat represiunea Securității. A doua zi după difuzarea lucrării, toți semnatarii au fost arestați. Merită amintit că tot la începutul lunii aprilie 1977 au fost reținuți și disidenții Paul Goma și Vlad Georgescu, ceea ce demonstrează că regimului îi era teamă de contestare, mai ales de cea mediatizată. Într-o notă a Ministerului de Interne, din 5 aprilie 1977, erau descrise măsurile luate pentru combaterea acțiunilor “reacționare”, adică anticomuniste, din țară și străinătate. Erau menționați în nota respectivă atât celebrii disidenți amintiți mi sus, cât și protestatarii evanghelici. Opoziția fățișă dat mereu bătaie de cap regimurilor comuniste, reacția fiind, mai totdeauna, deosebit de dură. S-a dovedit și cu ocazia arestării celor șase semnatari i textului menționat anterior. Aceștia au fost anchetați și bătuți timp de șase săptămâni. Au fost acuzați de trădare și de conspirație, având în vedere că erau un grup. Pentru trădare condamnarea era de 25 de ani, în timp ce pentru conspirație se dădea pedeapsa capitală. În cele din urmă, probabil pentru a evita complicații interne, dar mai cu seamă internaționale, autoritățile i-au pus în libertate pe cei șase. De asemenea, persecuțiile împotriva credincioșilor evanghelici, îndeosebi împotriva copiilor acestora, au încetat. Însă în toamna aceluiași an, semnatarii au fost rearestați și amenințați că vor fi acuzați de homosexualitate și că vor fi internați în clinici de psihiatrie. Au fost demiși din posturi și li s-a interzis dreptul de a predica. În străinătate au continuat acțiunile de susținere. Pe marginea acestor cazuri, Bernard Levin avea să publice în influentul cotidian londonez The Times două articole, la 16 și 18 iunie 1978. Aceasta coincidea cu vizita de stat a lui Ceaușescu în Marea Britanie.” (p. 211-213)
Dorin Dobrincu, “Libertate religioasă și contestare în România lui Nicolae Ceaușescu: Comitetul Creștin Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință (ALRC)”, în Analele Sighet 10, Fundația Academia Civică, București, 2003, 1033 p.
6. Din istoria familiei lui Iosif Ţon
Iosif Țon: „Gheorghe Cosman, prin 1923-24, a venit la Aiud, a întemeiat biserica baptistă din Aiud, tata a cumpărat casa de lîngă casa lui. Gheorghe Cosman avea o fată, cu 9 luni mai în vîrstă decît mine și-o chema Elisabeta. Pe la vîrsta de 9 ani am început să-i fac curte. Dar ne-am căsătorit numai cînd aveam 25 de ani. […]
El a fost mereu arestat, era dus din post în post, era lăsat, dădea ordin să nu mai meargă, el se tot ducea. A fost şi la Curtea Marţială de la Sibiu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Cel mai important lucru pentru mine e că, atunci cînd eu m-am întors din Anglia și cînd am început să predic și cînd au început presiunile asupra mea și cînd au început luptele cu Securitatea, Elisabeta știa ce e aia, pentru că ea a crescut cu un tată pentru care lucrurile acestea erau normale.”
Min. 15.06
7. Cultura Împărăției lui Dumnezeu
Iosif Ţon: „Între credincioșii evanghelici predomină o gîndire pesimistă cu privire la istorie. De undeva, nu din Biblie, au scos ideea că în actuala istorie lucrurile merg din rău în mai rău și că singurul lucru pe care îl așteptăm e ca Domnul Isus să ne scoată de aici. Ori, cînd Domnul Isus a venit pe pămînt, el a venit cu scopul de a transforma umanitatea. Cînd a adus Împărăția lui Dumnezeu aici. Împărăția lui Dumnezeu pe care cei care o văd dau buzna și intră în ea și Împărăția lui Dumnezeu care intră înlăuntrul nostru.
Împărăția lui Dumnezeu este un teritoriu în care se face voia lui Dumnezeu. Și voia lui Dumnezeu ne este definită în învățăturile Domnului Isus. Duceți-vă, le-a spus Domnul Isus ucenicilor la sfîrșit, ucenicizați națiunile, învățîndu-i tot ce v-am învățat Eu și învățîndu-i să trăiască cum v-am învățat Eu. Și asta e numit de El: să se facă pe pămînt voia lui Dumnezeu cum se face în ceruri.
Noi abia așteptăm să mergem în cer și Domnul Isus ne-a spus că se duce să ne pregătească loc, pentru că El vrea să fim și noi acolo. Dar deocamdată El ne-a dat Evanghelia Împărăției, cu care să creăm pe pămînt o societate care-i ca-n ceruri. Pînă ajungem în cer trebuie să facem pe pămînt o viață ca-n cer. Și aceasta e viziunea – viziunea e să creăm întîi de toate colonii ale cerului.
Roma făcea colonii ale Romei în diferite țări cucerite. Erau orașele cu cetățenie romană. Erau plasați acolo soldații romani ieșiți la pensie și rolul lor era să aducă civilizația romană și cultura romană în cetatea aia și în țara în care erau plasați.
Noi sîntem colonii ale cerului, în care trebuie să ilustrăm cetățenia cerului și civilizația cerului și cultura cerului. Sau cultura Împărăției lui Dumnezeu.”
Min. 07.55
8. „Nu sînt numai al unui cult”
Iosif Țon: „Nu sînt numai al unui cult, nu sînt numai al unui segment din populaţie, sînt al neamului meu românesc. Pentru că m-am născut la Școala Ardeleană, care însemna să te duci la școli și-apoi să vii înapoi și să-ți ridici neamul, cu tot ce ai învățat tu în alte părți.
Cînd am vorbit la Europa Liberă timp de 10 ani, am vorbit în așa fel încît să nu fiu controversat. Probabil că asta e una dintre cele mai mari realizări ale mele – 10 ani eu nu am fost controversat. Și prezentam întreg creștinismul. Și-l prezentam în așa fel încît toți îl acceptau. Și ziceau: Măi, e bine că îmi explică cineva ce e acela creștinism. Și prin asta m-am definit și mai mult ca un om al întregului popor românesc.”
Min. 02.09
Iosif Țon: „Pentru mine, a-mi iubi neamul e ceva din structura mea, și de gîndire și de sentiment. Eu vreau să văd neamul românesc scos din cultura corupției.”
Min. 22.24
9. „România nu s-a bucurat de marile efecte ale Reformei”
Harul mîntuirii, Nr. 6, Iulie 1990
10. Citate
1
„Creștinismul este înainte de toate o problemă a fiecărui individ. Fiecare om trebuie să aleagă pentru sine. Așa s-a răspîndit creștinismul în primele secole: în mod individual, de la om la om. Abia cînd creștinii au devenit majoritari și cînd împăratul a devenit creștin, creștinismul a fost impus întregii populații. Dar impunerea creștinismului este o contradicție în termeni, deoarece creștinism înseamnă acceptarea de bunăvoie și în libertate a ofertei pe care o face Dumnezeu prin Isus Cristos.” (p. 88)
Adevărata credință, Societatea Misionară Română, 1988
2
„Uniunea Baptistă s-a format relativ târziu, în 1920, și de la acea dată și până în anul 1955 ea și-a păstrat caracterul pe care îl au toate Uniunile Baptiste din lume, și anume, acela de organ reprezentativ, consultativ și de asistență mutuală.
De la congresul Uniunii ținut în toamna anului 1955, această Uniune și-a schimbat fundamental caracterul. Aceasta cu toate că Statutul de funcționare al Uniunii a rămas același ca și până atunci, cu toate că bisericile nu i-au dat Uniunii un mandat ca să-și schimbe atribuțiile și funcțiile. Congresul din 1955 marchează începutul dezertării de la principiile cele mai sfinte și mai esențiale ale credinței noastre. […]
Noi nu suntem un cult centralizat, unde hotărârile să se ia de la centru şi de acolo să se impună bisericilor, noi suntem o uniune de biserici libere şi independente, care se autoguvernează, și ea nu are dreptul statutar, deci legal, de a le impune bisericilor locale vreo hotărâre pe care ele nu aleg liber să o accepte.” (p. 61-62)
Confruntări, Editura Cartea Creștină, Oradea, 1999
3
„Cea mai mare piedică este mentalitatea secularizată. Astăzi au loc treziri spirituale extraordinare în țări ca Argentina, Brazilia, Mexic, Mozambic și China. Toate sunt însoțite de eliberări și de vindecări care sunt dincolo de puterea minții noastre secularizate de a crede. De exemplu, sunt documentate sute de cazuri de vindecare de orbi din naștere și circa șapte sute de învieri din morți. Dar câți dintre noi le pot crede?
O constatare elementară este aceasta: Cu cât sunt oamenii mai needucați, cu atât ei pot crede mai puternic în minuni și între ei se întâmplă minuni. Explicația nu stă în a spune că sunt primitivi și atât. Explicația stă în faptul că educația modernă este secularizată, adică de la primele clase primare le formează copiilor mentalitatea că lumea materială este cea reală și că ea se conduce după legi de cauză-efect și, deci, minuni nu se mai întâmplă.” (p. 60)
Manifestul Împărăției lui Dumnezeu, Editura LuxMundi, Arad, 2012
4
„În septembrie 2010, fiica noastră Dorotea a fost vindecată miraculos de o boală incurabilă extrem de chinuitoare (alergie la gluten) printr-o consiliere de trei ore făcută prin telefon cu ea de Nelu Demeter. Unii și-au bătut joc de faptul că am lăsat ca o asemenea minune să mă ducă la o schimbare radicală în gândirea mea în problema eliberărilor și vindecărilor. Dar eu am avut curajul să mă duc la Băile Felix, la Nelu Demeter, să-l întreb ce face și de ce face ceea ce face.
Mi-am adus aminte de vorba lui George Călinescu, criticul român din vremea tinereții mele, care a spus că „Numai oamenii mici nu-și schimbă niciodată convingerile!” Și am avut curajul ca în domeniul acesta al miraculosului să-mi schimb concepțiile.” (p. 67)
O evanghelie completă, Editura LuxMundi, Arad, 2012
5
„Randy Clark și Bill Johnson reprezintă o nouă trezire spirituală în istoria creștinismului. Ei adună laolaltă tot ceea ce a fost câștigat în trezirile anterioare de la Reformă până astăzi. Prin faptul că fac din învățătura lui Isus despre Împărăția lui Dumnezeu centrul atenției lor, ei dau creștinismului un țel nou: să ucenicizăm națiunile și să creăm în ele o cultură nouă, o cultură ce reprezintă voia lui Dumnezeu de a aduce Cerul aici pe pământ și de a face ca toul pe pământ să fie ca în Cer.” (p. 46)
Puncte de cotitură în istoria creștinismului, Editura LuxMundi, Arad, 2012
6
„În Vechiul Testament nu găsim nicăieri practica botezului. Noul Testament însă începe cu botezul. Lucrarea Domnului Isus este deschisă sau inaugurată prin lucrarea lui Ioan Botezătorul. Și însuși numele ne spune că lucrarea Lui a început cu propriul Său botez. Dintr-o dată avem următoarea semnificație: Întregul Vechi Testament deci nu depune nicio mărturie despre botez. Scrierea Vechiului Testament a fost încheiată cu patru sute de ani înainte de Domnul Isus. Teologii au numit perioada aceasta perioadă interbiblică. Botezul ca practică în Israel a apărut în acea perioadă de patru sute de ani de la încheierea scrierii Vechiului Testament și până la apariția Domnului Isus, în perioada aceea interbiblică.” (p. 144)
Predici ocazionale: sărbători, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2008
7
„Astăzi poporul român este privit rău în Europa. Motivul pentru care aproape că suntem plasați pe ultimul loc între țările europene este stricăciunea noastră morală și comportamentală. Nu este cazul să mai stăruim asupra acestui aspect. Important este să știm că există posibilitatea „convertirii”, adică a transformării întregii națiuni. […] Singurul lucru care mai rămâne de făcut este să convingem poporul român să accepte mesajul şi oferta lui Dumnezeu făcută prin Fiul Său, Domnul nostru Isus Cristos.”
O ţară ideală. Cultura Împărăţiei lui Dumnezeu, Institutul European, Iaşi, 2014
8
„Religia pe care ne-a dat-o Domnul Cristos este, în esența ei, o relație personală cu Dumnezeu, fără o altă mediere decât cea a lui Cristos Însuși. De la această religie a relației personale directe cu Dumnezeu s-a produs o alunecare pe ritualuri și spre ritualism. Într-o lume în care toate religiile erau bazate pe ritualuri n-a fost greu să se producă o asemenea alunecare. Cu alte cuvinte, putem spune că de la înălțimea divină a relației personale cu Dumnezeu s-a căzut în abisul ritualurilor păgâne. Așadar, ortodoxia este căderea din creștinism în păgânism.” (p. 222)
Căderea în ritual, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2009
9
„Suferința și martirajul trebuie să fie percepute ca două dintre cele mai bune mijloace prin care Dumnezeu Își realizează scopurile cu omul. Atât suferința, cât și sacrificiul de sine în slujba lui Cristos produc acele trăsături de caracter care îl vor aduce pe copilul lui Dumnezeu în asemănarea cu Cristos. Acesta ar trebui să fie scopul nostru, deoarece caracterul cristic este cerința esențială ca să putem stăpâni împreună cu Cristos.” (p. 446)
Suferință, martiraj și răsplătire în cer, Editura Cartea Creștină, Oradea, 1999
10
„Cărţile prorocilor, toate câte sunt, sunt adunate în Scriptură. Ele alcătuiesc cea mai adâîncă, mai profundă prezentare a lui Dumnezeu făcută în istorie. Cărțile prorocilor trebuie să ne vorbească mereu, fiindcă pentru noi au fost scrise, spune Petru. Nu numai pentru noi, pentru toată omenirea și pentru toate generațiile. Imaginați-vă acum așa: Dumnezeu l-a trimis pe Ieremia, pe Isaia, pe Osea, pe Daniel, pe Ezechiel, pe toți ceilalți și le-a spus cum i-a spus lui Ezechiel: „și dacă nu te ascultă, zi-i înainte și pune în scris, scrie în carte ce-ți spun Eu.” Și Dumnezeu știa ce face, știa că El formează prin acești oameni o învățătură care va fi pentru toată omenirea. Nici prorocii aceia nu-și dădeau seama ce instrumente importante erau ei în mâinile lui Dumnezeu, că ei vorbeau pentru omenirea întreagă. Prin cuvintele lor Dumnezeu vorbea tuturor națiunilor de pe pământ, dar nu celor din vremea lor, ci celor de mai târziu, mult mai târziu.” (p. 220)
Trăind prezentul în lumina viitorului, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2002
11
„Reţine aceste legi ale dragostei:
1. Dragostea este o problemă de voinţă. Eu aleg pe cine iubesc şi pe cine nu iubesc. De aceea, Dumnezeu mă judecă și mă pedepsește dacă nu iubesc sau dacă urăsc.
2. Dragostea se învață. Dragostea nu este un lucru simplu. Trebuie să știu cum să iubesc, cum să-mi manifest dragostea. Și în acest domeniu trebuie să cresc mereu, să-mi îmbunătățesc modul de manifestare a dragostei o viață întreagă.
3. Dragostea nu este irațională, ci este rațională. Dragostea poate fi înțeleasă, și ea poate fi cunoscută din Cuvântul lui Dumnezeu. Citind Biblia văd cum iubește Dumnezeu, văd cum se manifestă dragostea lui Dumnezeu în Isus Cristos și cum dragostea aceasta trebuie să devină propria mea dragostea. Citind pasaje ca 1 Corinteni, capitolul 13 și învățându-le, înțeleg rațional ce este dragostea.
4. Dragostea este o putere care crește nu în măsura în care mă străduiesc să cuceresc dragostea cuiva, să atrag spre mine dragostea cuiva, ci în măsura în care învăț să dăruiesc eu dragostea.
Filmele, literatura și reclamele te învață numai cum să fii mai cuceritor, adică prin ce mijloace să stârnești dragostea celuilalt. Biblia te învață cum să dăruiești tu dragostea și cum să crești în această dragoste care se dăruiește pe sine până la sacrificiu.” (p. 286-287)
Predica de pe Munte vol. 1, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2000
12
„După ce a ascultat mai multe din predicile mele, un bătrân credincios din Ploiești mi-a spus: „Noi am văzut numai jumătate din Evanghelie, aceea a mântuirii prin har, prin credință. Dumneavoastră ne deschideți ochii să vedem și a doua jumătate, aceea a trăirii după Evanghelie.”
Fiţi oameni!, Editura Cartea Creştină, Oradea, 2001
13
„Vreau să vă spun că a fost un act de mare curaj, de mare eroism pentru fratele Paul şi pentru fratele Gheorghiţă ca în toţi aceşti ani să se roage pe nume pentru mine.
Nu ştiu dacă ştiţi că fratelui Gheorghiţă i s-a spus că ar putea să fie ales președintele cultului dacă ar face o declarație împotriva mea. El a spus: „Eu nu mă lepăd de prietenul meu!” Și vreau să vă spun că anul trecut în toamnă o organizație de la Washington, o societate, care dă în fiecare an un premiu pentru cineva care a luptat pentru libertate religioasă în țara lui, a hotărât ca pe anul acesta [1990] premiul să-i fie acordat fratelui Nicu Gheorghiță.” (p. 2)
Bucurie negrăită şi strălucită: este ea a ta acum?, Editura Cartea Creştină, Oradea, 2010
14
„Cândva, prin mai sau iunie 1977, cineva de a Europa Liberă a avut ideea să ia una dintre cărțile lui Lenin, scrisă înainte de Revoluția bolșevică din 1917 și să arate că Lenin a promis acolo că sistemul comunist va realiza opt lucruri mari și bune prin care va crea o societate minunată și prosperă.
Autorul emisiunii a analizat pe rând cele opt promisiuni arătând foarte clar că sistemul comunist, o dată instalat la putere, acționează inevitabil exact inversula celor lucruri promise de Lenin. Astfel, sistemul produce inevitabil centralizarea puterii, dictatură, stat polițienesc, înăbușirea creativității și sărăcirea întregii populații (în loc de societate democratică, liberă și prosperă).
Expunerea a fost pentru mine o revelație. Îndată mi-am zis: „Stai să vedem consecințele acestei situații.” Milioane de oameni au îmbrățișat comunismul, crezând că ca produce o societate ideală. Acuma aflăm și vedem cu ochii noștri că produce o societate-închisoare și o viață săracă și mizerabilă. Dar națiunile nu se sinucid! Națiunile se trezesc și schimbă direcția. Deja toată lumea urăște comunismul! Trebuie doar un „ceva” care să le facă să se trezească, ceva de genul strigătului copilului din poveste: „Împăratul este gol!”, și toată lumea să se lepede de minciună și să îndrăznească să spună adevărul. Atunci am avut viziunea că națiunile de sub comunism se vor trezi și pur și simplu vor arunca sistemul comunist la coșul de gunoi al istoriei ca pe una dintre cele mai nebune idei ale omenirii. […]
Ajuns în Statele Unite, am început să spun tuturor: „Comunismul se va prăbuși în curând, în mod brusc. Eu pregătesc oameni pentru ziua aceea.” Lumea mă credea naiv și exaltat. Dar eu am investit totul pentru realizarea acestei viziuni.” (p. 10-11)
Mesaje transmise la Radio BBC și Radio Europa Liberă, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2005
15
„Ca să trăim ca oameni de caracter, ne trebuie o părtășie vie, reală, personală cu Dumnezeu. O părtășie regulată, zilnică, prin citirea Bibliei, prin meditație, prin rugăciune. Dar această părtășie cu Dumnezeu este reală numai dacă venim la Dumnezeu într-un spirit de umilință, recunoscându-ne incompetența, goliciunea și dependența totală de El, de Dumnezeu. Părtășia cu Dumnezeu este reală numai dacă venim la Dumnezeu gata ca El să ne vorbească despre noi înșine și despre defectele noastre și dacă-L lăsăm să ne corecteze și să ne schimbe. Părtășia noastră cu Dumnezeu este reală dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne învețe cum să ne cerem iertare de la cei cărora le-am greșit, dacă-L lăsăm să ne spună cum să ne umilim și cum să facem primul pas spre împăcare, dacă-L lăsăm pe Dumnezeu să ne învețe cum să uităm de noi înșine și să începem să ne jertfim pe noi înșine pentru alții, chiar și pentru cei ce ne-au făcut rău sau pe care nu-i putem suferi.” (p. 91)
Spiritualitate și caracter creștin, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2007
16
„Dumnezeu e drept, cinstit, milos, bun, iertător, îngăduitor și El îmi zice: „Eu te scot de unde ești, dar Eu vreau să te fac cum sunt Eu: drept, cinstit, milos, bun, iubitor, îngăduitor. Nu te iert dacă nu accepți să devii ca Mine.” Dumnezeu mă scoate de acolo, mă spală, numai dacă eu accept transformarea. Dacă tu crezi că te poate ierta, dar să rămâi cum ai fost, te înșeli singur.” (p. 221)
Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu Domnul Isus Cristos, sub călăuzirea Duhului Sfânt, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2006
17
„Întâi de toate, apostolul Petru compară botezul cu arca sau corabia lui Noe. Prin corabia aceasta, Noe a ieșit dintr-o lume condamnată, a trecut prin ape și a ieșit dincolo de apele potopului într-o lume nouă. Prima semnificație a botezului este trecerea dintr-o lume condamnată la pieire într-o lume nouă, în care nu mai este condamnare.
În Coloseni 1:13 citim că noi am fost în împărăția întunericului, dar Dumnezeu ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale. Botezul e transferul dintr-o lume în cealaltă.
În al doilea rând – spune Petru – botezul este o mărturie a unui cuget curat. […]
În al treilea rând, botezul este un legământ, un angajament. […]
În al patrulea rând, botezul este o moarte. […]
În al cincilea rând, botezul este o înmormântare. […]
În al şaselea rând, botezul este semnul învierii la o viață nouă. […]
Şi, în sfârşit, lucrul cel mai important dintre toate, al şaptelea, este că botezul este unirea noastră cu Cristos.” (p. 306-307)
Momente profunde: predici la evenimente speciale, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2009
18
„Cuvântul ebraic ce denumea bunătatea lui Dumnezeu este hesed. Echivalentul lui românesc este „mărinimie”: generozitatea copleșitoare și de neconceput pentru mintea umană, care Îl face pe Dumnezeu să stea țintuit pe o cruce în locul nostru, ca să ne poată declara nevinovați și ca El să rămână totuși drept! Aceasta este esența caracterului lui Dumnezeu!” (p. 42)
Bunătate: o teologie bazată pe învățătura Domnului nostru Isus Cristos, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2010
11. Baptistul carismatic
Ziua de 22 noiembrie 2010 va rămîne în istoria evanghelicilor din România data cînd, în limbajul evanghelicilor din România, a apărut eticheta “baptist carismatic”. Într-un articol publicat pe site-ul Mișcării Străjerilor, Iosif Țon scria:
“O serie de evenimente din familia noastră, legate de fiica noastră, au dus la o nevoie de redefinire a ceea ce sunt eu și am ajuns să mă definesc ca ”baptist carismatic.” O mare parte a baptiștilor din afara Europei și a Americii de Nord sunt baptiști carismatici. Când o parte dintre bisericile baptiste din Anglia s-au trezit la o viață nouă, aceasta s-a făcut prin aderarea la mișcarea carismatică. Chiar și în sânul baptiștilor de sud (Southern Baptist Convention) au apărut biserici carismatice, deși reacția împotriva lor este foarte puternică. În Alianța Mondială Baptistă, o mare parte dintre ei sunt baptiști carismatici și de aceea ultimul Congres al acestei alianțe a fost dedicat rolului Duhului Sfânt în bisericile baptiste, recunoscându-se aspectul carismatic al lucrării Duhului Sfânt.”
Iosif Țon folosește cuvîntul “carismatic” cu o semnificație mult mai amplă decît o face Mark Dever în cartea “Nouă semne ale unei biserici sănătoase” (Editura Făclia, Oradea, 2010), recomandată cu căldură de nume sonore precum D.A. Carson, Al Mohler, John Piper, Paige Patterson, Timothy George, John MacArthur:
“Trebuie să observăm natura carismatică a conducerii bisericii. Prin “carismatic” nu mă refer la o anumită experiență supranaturală, cum ar fi vorbirea în limbi. Cuvântul grecesc charisma (pluralul, charismata) înseamnă doar un dar al harului – darul harului lui Dumnezeu. În Biblie este clar că Duhul lui Dumnezeu oferă Bisericii Sale daruri pentru ca acesta să fie edificată și să crească în credință. Chiar și mântuirea noastră este un dar al harului, o charisma.” (p. 283)
În mod oficial, poziția lui Iosif Țon – care nu s-a dezis niciodată de convingerile baptiste –, față de baptiști a fost clarificată la Întîlnirea de la Atlanta (21-23 iulie 2011), în urma căreia Teofil Cocian, pastor al Bisericii Baptiste Române din Atlanta și vicepreședinte (coasta de est) al Asociației Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite și Canada, a anunțat public că “fratele Iosif Țon a subliniat și a afirmat încă o dată că a fost, este și va fi baptist toată viața lui”.
Vezi: Baptistul carismatic. Cazul Iosif Țon (2010-2011)
12. Scrisoare de retragere din cultul baptist (1958)
Dănuţ Mănăstireanu (2013): „Iosif Ţon însuşi vorbeşte de multe ori despre criza spirituală prin care a trecut el în acea perioadă, şi despre consecinţele devastatoare ale acesteia pentru el şi pentru cei din jurul lui, consecinţe pe care le plăteşte si acum, într-o anumită măsură, și prin care Dumnezeu încearcă să-l păstreze în smerenie, ca nu cumva să-și piardă răsplata la sfîrșitul unei întregi vieți de slujire.”
http://danutm.wordpress.com/2013/02/05/iosif-ton-scrisoare-de-retragere-din-cultul-baptist
13. Masa Rotundă / „Eu și Securitatea”
În august 2006 a fost inițiată lista de discuţii (Yahoogroups) Masa Rotundă, a lui Iosif Țon. A funcționat pînă în februarie 2007, avînd peste 700 de membri. Pe această listă a apărut eseul de cîteva pagini, al lui Iosif Țon, intitulat „Eu şi Securitatea”.
În 16 octombrie 2007, BBC a prezentat scrisoarea lui Iosif Țon:
http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2007/10/071016_marturie_completa.shtml
În 18 octombrie 2007, Marius Cruceru a postat pe blogul lui reacţia lui Paul Negruţ:
RomaniaEv 