După căderea comunismului, confesionalismul postprotestant din România a cunoscut o perioadă de mare și intensă dezvoltare, care a fost posibilă și datorită ajutoarelor din străinătate.
Ajutoarele din străinătate au contat și în vremea comunismului, cînd România era supusă unui experiment ceaușist de tristă amintire, cetățenii îndurînd frig, foamete, dar și persecuție, în cazul cetățenilor din cultele nonortodoxe.
În anii ’70-’80, ajutoarele erau trimise, de regulă, de „organizații caritabile evreiești, germane și maghiare sau de organizații caritabile religioase din SUA, Canada, Republica Federală Germania, Austria, Elveția, Italia, Belgia, Olanda și Marea Britanie aflate sub patronajul Bisericii Catolice, bisericilor neoprotestante sau bisericilor protestante”.
Vezi 10 citate din cartea „O rază de speranță în întuneric… Ajutoarele primite din străinătate de cultele religioase din România în anii ’70-’80 – Denisa Bodeanu, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2018, 260 p.”:
http://romaniaevanghelica.wordpress.com/car%C8%9Bi/o-raza-de-speranta
Înainte de Revoluţie, cetăţenii români care aveau rude în străinătate erau urmăriţie de Securitate…
Vezi articolul original 452 de cuvinte mai mult
RomaniaEv 