„… este abilitatea de a extrage învățături cât mai relevante
pentru contextul în care ne aflăm,
pe baza unor versete scoase din context.”
Sf.D.
Mintea umană se pricepe de minune la umplerea spațiilor goale. În viață, în memorie, în vise, în tot ce vreți: elementele lipsă din scenariu se strecoară în atenția noastră pe nesimțite, până ajungem, seduși fiind de cu totul alte nuanțe, să credem că ele au fost dintotdeauna acolo.
Așa ne-am născut. De fiecare dată când povestim un fapt la care am luat parte, povestea se schimbă. Mai uităm un detaliu, mai adăugăm un altul, mai schimbăm câte ceva, fără să ne dăm seama. Nu ne dorim să mințim, să înflorim realitatea, dar … suntem oameni, iar oamenii cofabulează, adică își re-inventează povestea, adevărul, argumentul.
La fel procedăm și în analiză sau studiu. Oh, desigur, nu ne-o dorim și nu o facem cu intenție, dar … suntem…