Arhive zilnice: 25 februarie 2023
Cărți (47): Istoria căderii regimurilor comuniste
Oliver Jens Schmitt: Influența Rusiei lui Putin în România
„România nu este un caz special în Europa. Cu toate acestea, fiecare țară are propriile caracteristici specifice în ceea ce privește grupurile pro-Rusia. În Germania, de exemplu, sunt mai degrabă persoanele mai în vârstă care doresc o înțelegere cu Putin, în timp ce colegii lor români au o poziție mai dură față de Rusia. Ca și în alte țări, partidele post-comuniste și de extremă dreapta au în special adesea poziții pro-ruse sau au opinii care sunt în concordanță cu cele ale propagandei Moscovei.
Ceea ce deosebește însă România de alte țări este faptul că tocmai reprezentanții instituțiilor în care oamenii au cea mai mare încredere au o atitudine deosebit de ambiguă față de Rusia lui Vladimir Putin și se remarcă în special prin poziții congruente cu interesele rusești: Academia Română și BOR. Ambele instituții se străduiesc să definească o relație pozitivă cu integrarea României în Occident și să o susțină în așa fel încât cetățenii și credincioșii să vadă clar că pentru conducerea Academiei și a Bisericii România este situată în Occident, care garantează securitatea României.”
De toate (203)
– Inainte de orice, un crestin este TEOLOG. Credinta e cea mai mare, nu dragostea. (Fara credinta nu putem sa fim placuti lui Dumnezeu.) Adevarul ne elibereaza, nu cintecelele si rugaciunitele si predicutele.
– Studierea textelor biblice nu are de a face cu… biblicul, ci cu teologicul.
– Echivalarea lui Putin cu Hitler este un reductionism care nu e benefic pentru vitalitatea gindirii.
– Progresul nu e posibil fara razboi. Sau fara polemica.
Maranata LONDRA: Pastoru Biserici
23 februarie 2023 – facebook.com/bisericamaranatalondra
ACTUALIZĂRI – 25 februarie 2023
25 februarie 2023
Cronica Evanghelică – Declarații, dezinformații și contestații
25 februarie 2023
Ghetoul pocăiesc – Evenimente FEBRUARIE 2023
16 februarie 2023
Twitter Evanghelic Ro
26 ianuarie 2023
Romania Evanghelica – Album 3
23 ianuarie 2023, 12 ianuarie 2023
YouTube Evanghelic – Postări cu 1.000 de Like-uri
16 ianuarie 2023
Facebook Evanghelic Ro
14 ianuarie 2023, 3 noiembrie 2022
YouTube Evanghelic – Postări cu 100.000 de vizualizări
12 ianuarie 2023, 13 ianuarie 2023
YouTube Evanghelic – Subscribers
1 decembrie 2022
YouTube Evanghelic – Biserici
APEL foarte urgent și foarte important – 25 februarie 2023

Cristea Daniel Alin, Banca Transilvania Oradea
RO55BTRLRONCRT0110483801 (RON)
RO05BTRLEURCRT0110483801 (EUR)
Alin Cristea – 16 ani de blogging, peste 100 de bloguri, peste 100.000 de postări, 18.000 Tweets (Twitter)
De 10 ani stau în chirie, fără să am un venit lunar; timpul și orice fel de resurse sînt dedicate prezenței în spațiul public pe Internet.
Supraviețuiesc din donațiile cititorilor, rudelor, prietenilor (în primul rînd dintre baptiști și penticostali, dar și din alte confesiuni).
Proiectele în derulare în spațiul public pe Internet au fost și sînt posibile prin contribuțiile financiare pe care le-am primit în fiecare lună. Ca să trăiesc decent ar fi nevoie de un număr dublu de donatori.
Rolul meu în spațiul public este amplu, complex și strategic.
Cele trei figuri publice ale evanghelicilor orădeni (și din România și din diaspora) din ultimele trei decade sînt: Iosif Țon, ultimul mare mit al baptiștilor români, ctitor de instituții confesionale (anii ’90), Paul Negruț, rectorul Universității Emanuel (anii 2000), Alin Cristea, mogulul blogosferei evanghelice (anii 2010).
Valentin Făt: Vrăjeala lui Putin și credulitatea pocăiților
Filme: Reconstituirea – 25 februarie 2023

Sîmbătă – 25 februarie 2023, Cinemaraton, 16.45
Reconstituirea
Dramă, România, 1968
Regia: Lucian Pintilie
Cu:
George Mihăiţă
Vladimir Găitan
Emil Botta
George Constantin
“Strădania aberantă de a obţine în faţa aparatului de filmat, în scopuri ‘educative’, o reconstituire a bătăii dintre doi adolescenţi, prieteni – condiţie pentru eliberarea lor imediată – duce la moartea accidentală a unuia dintre protagonişti, ignorată de autorii ei morali.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)
“Povestire ironică despre laşitate şi indiferenţă în care ‘reconstituirea’ nu e juridică, ci filmică, şi aici nici procurorul, nici miliţia n-ar mai avea, logic, ce căuta. Confuzia duce la mistificare faptelor, în sensul că nu cei doi tineri ar purta vină, ci doar adulţii, cu lipsa lor de pătrundere şi pretenţia de a educa. ’Faceţi din educaţie o constrîngere şi mai cumplită’ – protestează profesorul. În această tragedie a inconştienţei colective, mai toate celelalte personaje au un deprimant nivel intelectual. Singura idee clară care mai străbate filmul e acea definiţie ‘darwinistă’ a omului: ‘maimuţă+buletin de identitate’: sintagmă continuată, obsesiv, în opera pintiliană, prin constatarea ‘Subomului’ din Prea tîrziu că ‘nu din maimuţe ne tragem, ci din porci’, dezvoltată ulterior, în Terminus Paradis prin aforismul: ‘Porcul e frate cu omul’. În pofida precarităţii filosofice, talentul nativ al regizorului marchează cîteva secvenţe rapel: genericul, cu Mihăiţă reluînd, în cîteva duble, la indicaţia regizorului, replica obsesivă: ‘De ce-ai dat, mă?’; prologul, cu uşile cabinelor din ştrand în bătaia vîntului, un şuier de tren, gîgîituri de raţă, cicatricea de pe chelia transpirată a barmanului, ecoul galeriei de pe stadion, cor nevăzut răspunzînd tragediei de la rampă. – cîteva trăsături de o admirabilă concizie care introduc, deopotrivă, în atmosfera şi subiectul filmului; lecţia despre artă a ‘plutonierului’; moartea lui Vuică. Acestor secvenţe de vîrf le răspund însă şi altele, lungite necontrolat pînă la banalitate, precum vînzătorii de afine sau goana după gîşte, ca şi întreaga partitură rezervată lui Emil Botta, adevărată eroare estetică.”(Dicţionar universal de filme, 2002)
“Un actor uriaş domină, prin rol şi semnificaţie, opera filmică: Emil Botta, în rolul Profesorului, după cum o spune şi Dan Stoica, într-o cronică – după 20 de ani – din ‘Noul Cinema’ (3/1990): ‘El este singurul personaj care înţelege, care are conştiinţa tragediei ascunse în banalitatea faptelor. Intelectualul care trăieşte pînă la insuportabil conştiinţa represiunii sistemului, a torturii morale la care sînt supuşi cei doi tineri, aduce cu sine o durere acumulată în timp, într-o stratificare sufletească a suferinţei, amintind de personajele lui Dostoievski sau Soljeniţîn.’ (Istoria filmului românesc 1897-2000)
“Lucian Pintilie a înţeles că nu ne putem înscrie într-un sistem de valori universale decît încercînd, la început, să ne definim propria realitate şi abia apoi să ne confruntăm cu ceilalţi. Dacă Duminica la ora 6 fusese el un exerciţiu stilistic pe o temă dată, o scriere în imagini expresivă şi modernă, cu Reconstituirea el îşi pune întrebări fundamentale, cercetîndu-şi cu nelinişte condiţia de artist şi de cetăţean al acestui secol. Reconstituirea e o profundă dramă a cunoaşterii, o interogaţie asupra condiţiei umane, a indivizilor definiţi în raport cu timpul şi spaţiul, dar mai ales cu împrejurările concrete, cu evenimentele semnificative ori accidentale pe care le trăiesc. Ca şi un alt mare gînditor al ecranului, Antonioni, regizorul nostru caută nu atît culpabilităţi şi răspunderi în plan absolut sau relativ, ci un teren mai sigur, un eveniment exterior ori interior, un reper în funcţie de care se situează şi se afirmă la un moment dat individul. În Blow-up acest reper era omorul premeditat pe care îl surprinde cu totul întîmplător fotoreporterul în goană după senzaţional; în filmul nostru reperul declanşator de dramă e o reconstituire la care unii sînt siliţi să participe tinerii «vinovaţi» iniţial de un accident minor (deci un element involuntar), iar reconstituirea sfîrşeşte cu o crimă. (Alice Mănoiu) (Noul Cinema, 3/1990)
“Reconstituirea avea să fie al doilea ‘pas’ cinematografic [după Duminică la ora 6 (1966), peliculă premiată la multe festivaluri naţionale şi internaţionale] al regizorului Lucian Pintilie. Nuvela cu titlu omonim a scriitorului-scenarist Horia Pătraşcu a stat la baza scenariului şi a filmului care marca momentul de început al unei ‘revoluţii cinematografice’. Ceea ce am simţit, atunci, într-un fel sal altul, cu toţii (inclusiv cei care răspundeau de destinele cinematografiei, dovadă fiind faptul că Lucian Pintilie a rămas vreme de două decenii un ‘regizor interzis’), a devenit certitudine de-a lungul anilor. Horia Pătraşcu făcea, în acest sens, următoarea mărturisire, după două decenii de la premiera filmului: ‘În nuvela mea, tragedia se produce fără vina cuiva, se datorează numai destinului. Accentele lui Pintilie aşează vina pe umerii tuturor, rezultînd din asta o actualizare, o politizare, în sensul nobil al cuvîntului. Acum observ că acea actualizare avea să devină profetică. Ea rezumă cu anticipaţie tot drumul nostru din 1968 pînă în 1989. Şi oricît sînt de trecut prin toate, n-am reuşit să-mi reprim o lacrimă. Era, poate, regretul pentru cele mai bine de două decenii care s-au scurs pe lîngă tinereţea noastră, pe care le-am pierdut în lipsă de libertate.” (“Film”, ianuarie 1990) (Istoria filmului românesc 1897-2000)
“Reconstituirea este un film despre cinematograf şi existenţă şi despre acea particulă mereu uimitoare din existenţa omului care este întîmplarea. O întîmplare este aşezată în punctul de plecare al conflictului: bătaia băieţilor. Şi tot din întîmplări mărunte, alunecoase, mereu mişcătoare, mereu negîndu-se între ele şi unindu-se între ele, se încheagă tragedia.” (Ana Maria Narti) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)
“Autorul atacă frontal provincialismul tîrgului, al orăşelului mai mult sau mai puţin rupt de viaţa naţională, atmosfera stagnantă, dezabuzarea unor notabilităţi rutiniere. În acest sens, Pintilie se situează în prelungirea tradiţiei unui Sadoveanu sau Bacovia, fără lirismul acestora, dar cu o maliţie dusă pînă la răutatea necruţătoare. De aici poate şi alunecarea falsă de la o dramă a imposibilităţii de a cunoaşte şi a păstra adevărul spre o dramă mai concretă, dar mai lipsită de sensuri filozofice, a violenţei pure.” (Florian Potra) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)
“Reconstituirea este nu numai filmul unei conştiinţe, ci al unui artist, al unui cineast adevărat. Ideea înseamnă, aici, un extraordinar simţ al atmosferei, o perfect stăpînită ştiinţă a gesturilor şi mişcărilor, o sensibilitate stranie pentru capacitatea de sugestie, aproape inexplicabilă logic, a obiectelor şi spaţiului sonor. Lucrurile, natura şi sunetele, lumea minerală, amorfă, participă la crearea unei stări psihologice de perpetuă nelinişte. Presentimentul unui iminent deznodămînt tragic se naşte nu din replică, nu din personaje, ci din spaţiul fizic.” (Petre Rado) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)
“Reconstituirea este un film amar, care îşi propune cu încăpăţînată premeditare să refuze edulcorările vieţii (din alte filme româneşti, de-atunci sau de altădată), dorinţa de demistificare a regizorului, repulsia faţă de idilism şi formalism fiind mai mult decît evidente. În epocă, scriitorul-scenarist Horia Pătraşcu scria: ‘Nu trăim în aer şampanizat, şi e fals şi e păcat să încercăm să impunem prin filme impresia că acesta ar fi aerul în care trăim’.” (Istoria filmului românesc 1897-2000)
“În 1969 cînd filmul a fost gata, a fost interzis; la presiunea oamenilor de cultură i s-a dat drumul, pentru ca la cîteva săptămîni să fie definitiv scos de pe piaţă, pentru «lipsă de succes la public» (o minciună sfruntată, filmul – programat la un singur cinematograf bucureştean, ‘Luceafărul’ – a rulat opt săptămîni consecutiv, cu cozi masive, care ajungeau pînă spre Universitate!, n.n.)’” (Dan Stoica) (Noul Cinema, 3/1990) Imediat după ‘lipsa de succes la public’, filmul a fost sechestrat într-un raft de arhivă şi acolo a rămas, pînă după Decembrie 1989. (Istoria filmului românesc 1897-2000)
Botezuri – 26 februarie 2023
BP Carmel ORADEA
http://www.facebook.com/profile.php?id=100064718227231
BP Betel SĂLSIG
http://www.newsnetcrestin.ro/botez-la-biserica-betel-salsig-invitat-sidmion-bumbar
BP Betel MUNCHEN, Germania
http://www.facebook.com/betelmunchen
Filadelfia HANNOVER, Germania
http://www.facebook.com/betelmunchen
BP Maranata LONDRA, Marea Britanie
http://www.facebook.com/bisericamaranatalondra