Arhive categorie: Fără categorie

De la Gutenberg la internet: o istorie a Bibliei în era tiparului (1)

Publicat pe de
Răspunde

http://www.ratioetrevelatio.com/carti/de-la-gutenberg-la-internet-o-istorie-a-bibliei-in-era-tiparului-liana-lupas-2

„Gutenberg a imitat îndeaproape manuscrisele care circulau în vremea lui. De la manuscrise a copiat el forma literelor și așezarea textului în pagină, precum și numeroasele abrevieri și ligaturi pe care le întîlnim în Biblia lui. Abrevierile i-au îngăduit, desigur, să facă o oarecare economie de hîrtie, dar i-au îngreunat mult munca. Alfabetul latin are 21 de litere. Cel care tipărește astăzi un text latin nu folosește decît 21 de litere mici, 21 de litere mari și cîteva semne de punctuație. Cu circa 50 de semne diferite se poate tipări otice text în limba latină. Un cercetător german a inventariat toate semnele folosite în Biblia lui Gutenberg și a găsit circa 270 de semne diferite. Pentru fiecare dintre ele, Gutenberg a avut nevoie de o matriță diferită. Ne putem întreba de ce nu s-a mulțumit să lucreze cu circa 50 de matrițe. Singurul răspuns pe care îl pot oferi este că Gutenberg a vrut să producă o carte tipăritî care să arate ca un manuscris și a fost dispus să facă eforturi considerabile ca să-și atingă ținta.” (p. 13)

Dilemele fidelităţii (1)

Publicat pe de
Răspunde

http://www.ratioetrevelatio.com/carti/dilemele-fidelitatii-conditionari-culturale-si-teologice-in-traducerea-noului-testament-emanuel-contac

„Biblia de la Bucureşti (în continuare, BIBL. 1688) este prima ediție integrală a Scripturii în limba română. Ea apare relativ târziu, în comparație cu versiunile din alte limbi europene ca, de pildă, cea în limba cehă, publicată la Praga, în 1488. În ciuda acestei întârzieri istorice, BIBL. 1688 a stârnit aprecieri entuziaste din prtea unor istorici români. S-a spus despre ea că este „un monument literar fără pereche” (Iorga), „sinteza tuturor sforțărilor îndeplinite de cărturarii români în cele mai vitrege împrejurări, timp de trei veacuri, în toate Țările Românești” (Cartojan) sau că „este pentru limba română ceea ce este pentru cea germană Biblia lui Martin Luther” (Călinescu). Dimpotrivă, cercetătorii care au lucrat îndeaproape cu textul BIBL. 1688 (și cu manuscrisele înrudite cu ea – 45 și 4389) sunt mai rezervați în evaluări. Mai just ar fi să spunem, citându-l pe profesorul Eugen Munteanu, că „în ciuda enormei sale importanțe culturale și a statutului său simbolic de excepție, textul de la 1688 este în fapt o traducere minată de literalitate, cu ample pasaje ilizibile”.” (p. 51-52)