„Astăzi, școala românească arată exact ca industriile lui Ceaușescu în 1990: e aici, masivă, în fiecare sat, cu universități în fiecare municipiu reședință de județ, cu Inspectorate și Case ale Corpului Didactic, cu metodiști și ”materiale auxiliare”, încadrând – cel puțin teoretic – toți copiii de până la 16 ani și preluându-i (iarăși teoretic) cam pe jumătate din ei în ”învățământul superior”. În fapt, o știm cu toții – la fel ca industriile lui Ceaușescu – ceea ce produce această școală e de o calitate atât de joasă încât nu are nici o funcție socială: copii dintre care o mulțime nu știu, la propriu, să citească, alții care abia descifrează literele, cifrele și operațiile, adolescenți care – în afara de papagaliceala pentru ”testări naționale” – nu au idee de nimic, absolvenți de Liceu care n-au citit nici o carte (căci pentru Bacalaureat se învață ”esee”), studenți incapabili să scrie o jumătate de pagină de text, licențe, dizertații și doctorate copiate de-a valma, pe care nu le citește nimeni (toate comisiile fiind cu ochii pe ”protocol”), ”module pedagogice” și DPPD-uri în care ceva mai ridicol și mai grotesc decât vrăjitoria e vândut ca ”știință” (și încă universală!), masterate pe care nu le (mai) frecventează nimeni – că doar se face cercetare, nu predare! – dar pe care le absolvă toți, oferte de doctorat (evident, contra taxă, plus niște ”suplimente”!) pe care, în cele din urmă, le scriu ”electronii liberi” ai departamentelor (în speranța unei titularizări), hârțogărie nesfârșită și cu totului inutilă, sporirea ”personalului administrativ” și bătaia – fără nici o regulă – pentru funcții.”
Școala noastră – ce-am făcut cu ea?!
RomaniaEv 