Despre biserica care (NU) există – Replică lui Cristian Ionescu

„Fără adunarea fizică a credincioșilor la un loc, biserica nu că nu supraviețuiește, că dispare. Nu mai are ce să dispară, nici nu există.” – Cristian Ionescu

youtube.com/watch?v=qQLEzwl5y8U

Min. 25:38

Că pastorul român din Chicago e obsedat de INSTITUŢIA bisericii, asta se ştie.

Cu alte ocazii am afirmat: În teologia creștină, nu există conceptul de „Casa lui Dumnezeu” cu referire la un loc.

Pentru Cristian Ionescu, „Casa lui Dumnezeu este un loc al sobrietății, al lucrurilor serioase”.

Vezi:

http://roevanghelica.wordpress.com/2021/07/20/in-teologia-crestina-casa-lui-dumnezeu-nu-este-niciodata-un-loc-replica-lui-cristian-ionescu

Mărturisirea de credință a Cultului Penticostal in România (CPR) nu definește biseerica cu referire la „adunarea fizică a credincioșilor la un loc”.

Art. 20 – „Noi credem în existenţa Bisericii lui Dumnezeu fondată de Cuvântul Domnului Isus Hristos, ca organism unitar și viu.”

Articolul, amplu faţă de alte articole – despre actul spălării picioarelor, botezul cu Duhul Sfînt, duminica (ziua Domnului) -, prezintă Biserica prin metafore: Templul lui Dumnezeu, trup al lui Hristos, mireasa Domnului Isus și… Împărăția lui Dumnezeu.

Biserica „reprezintă mireasa Domnului Isus și Împărăția lui Dumnezeu”.

Evident. e vorba de o eroare TEOLOGICĂ – Biserica este un concept TEOLOGIC secundar, pe cînd Împărăția este un concept TEOLOGIC de prim rang. Împărăția nu trebuie echivalată cu Biserica.

Artcolul 20, cu 4 paragrafe, se încheie cu afirmația: „Toate bisericile locale formează o unitate indestructibilă a Bisericii lui Dumnezeu.”

Iar următoarele articole vorbesc despre chestiuni legate de biserica locală, mai exact, despre slujitori (apostol, proroc – „Slujba de proroc se deosebește de darul prorociei”, evanghelist, pastor, prezbiter, diacon).

Așadar, chestiunea, importantă, a existenței bisericii locale este presupusă, nu definită.

Mărturisirea de credință a Cultului Baptist din România (CBR) definește biserica locală astfel:

„Biserica locală, după învăţătura Noului Testament, este unitatea voluntară a unui grup de credincioşi dintr-o localitate, născuți din nou, și botezați pe baza mărturisirii personale a credinței lor în Domnul Isus Hristos – ca Mântuitorul lor. Ei se unesc laolaltă cu scopul de a se închina lui Dumnezeu, de a se zidi sufletește, de a se păstra curată credința și învățătura creștină = potrivit cu învățăturile Noului Testament – și de a colabora la propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu.”

Wayne Grudem își începe capitolul 14 – Biserica: Natura, semnele și scopurile ei – din Teologie sistematica: introducere în doctrinele biblice (Editura Făclia și Editura Universității Emanuel, Oradea, 2004, 1.321 p.) astfel:

„I. Definiţie: Biserica reprezintă adunarea tuturor credincioșilor adevărați din toate timpurile.” (p. 891)

De reținut următoarea chestiune:

„Atât Martin Luther cât și John Calvin au vorbit înflăcărare despre avcest aspect invizibil al bisericii în contradicție cu învățătura romano-catolică potrivit căreia biserica este organizația vizibilă descinsă din apostoli printr-o succesiune neîntreruptă (de episcopi ai bisericii).” (p. 893)

Pentru Wayne Grudem, „comunitatea poporului lui Dumnezeu constituită la orice nivel poate fi numită biserică” (p. 896).

Wayne Grudem îl menționează pe George Ladd, care vorbește despre cinci aspecte specifice ale relației dintre împărăție și biserică:

„(1) Biserica nu este împărăția (pentru că Isus și creștinii primului secol predicau că împărăția lui Dumnezeu era aproape, și nu biserica, apoi predicau vestea bună a împărăției, nu a bisericii.” (p.902)

Wayne Grudem concluzionează: „De aceea nu avem voie să identificăm împărăția lui Dumnezeu cu biserica…”

În Diction ary for theological interpretation of the Bible (Kevin J. Vanhoozer< general editor, Baker Academic, 2005, 896 p.):

„The church is the community of the new covenant between God and humanity, which is grounded in the self-offering of Jesus Christ. Everything else that is said about the church, particularly that which is believed but not yet seen, is said in this connection.” (p. 116)

Atunci cînd amețitul Cristian Ionescu afirmă că, fără adunarea fizică a credincioșilor la un loc, biserica nu există, se referă la biserica locală („unitatea voluntară a unui grup de credincioşi dintr-o localitate” – CBR) sau și la biserica universală („adunarea tuturor credincioșilor adevărați din toate timpurile” – W.G.)?

Teologia despre Biserică are în centru lucrarea divinității, nu asocierile creștinilor și a bisericilor lor terestre.

Cînd un teolog definește biserica, nu o definește prin existența ei într-un anumit loc și un anumit timp.

Legămîntul lui Dumnezeu care implică Împărăția și Biserica nu depinde de acțiunile penticostaloizilor (din Chicago).

Obraznicul de Dumnezeu a îndrăznit să mîntuiască oameni și înainte de a apărea penticostalii.

Dispariția unei biserici locale, din Chicago, sau a 100 de biserici locale din România, nu este semnificativă pentru TEOLOGIA despre Biserică (și, în primul rînd, despre Împărăție).

Felul încrîncenat în care predicatorul penticostaloid vorbește despre „adunarea fizică a credincioșilor la un loc” nu are de a face cu TEOLOGIA despre biserică, ci cu reflexele administrativ-instituționale.

Poate că Isus, trecînd prin Biserica penticostală Elim din Chicago, ar putea zice: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de încrîncenaţi.”

Să ne aducem aminte şi de dezgustătoarea Coaliție a încrîncenaților pentru Familie…

Pandemia i-a făcut pe unii să regîndească realitatea Împărăției, pe alții, la amvoanele bisericilor și pe Facebook, să fie tot mai încrîncenați…

Ghetoul pocăiesc mustește de încrîncenare…

Dar și dacă nu ar lua în seamă chestiunile TEOLOGICE de mai sus, pocăiții ar putea să mediteze puțin la modul în care creștinii s-au adunat în primele veacuri.

Adunarea fizică, la un loc, avea de a face cu autoritatea apostolilor, care, ce să vezi, erau doar… 12.

A mai apărut unul, Pavel, care, și el, că Împărăția lui Dumnezeu nu este mîncare și băutură, cu neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfînt.

Lucrurile care NU se văd ar trebui să fie în centrul credinței și activității creștinilor.

Bisericile au devenit cuiburi de ritual religios. Pastorii gîndesc și acționează nu pastoral, ci politic. Pocăiții sînt niște creștinuți – predicuțe, poezioare, cîntecele. Curge laptele duhovnicesc în cascadă… Dar „oricine nu se hrăneşte decît cu lapte nu este obişnuit cu cuvîntul despre neprihănire, căci este un prunc”.

Aşadar, cînd ne gîndim la cum se adunau laolaltă creştinii la început („nelipsiți de la Templu în fiecare zi”), asta nu are de a face cu imaginea actuală (la care se referă Cristian Ionescu).

Apoi: „uciși cu pietre, tăiați în două cu ferăstrăul, chinuiți; au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți – ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pămîntului”.

Propaganda generează demență utopică.

Predicatorii precum Cristian Ionescu mențin în ghetoul pocăiesc un nivel ridicat de propagandă.

Fundamentele Bisericii sînt menționate în Fapte 2.42 – învăţătura apostolilor, legătura frăţească, frîngerea pîinii şi rugăciuni.

De ce atunci Mărturisirea CPR afirmă că rugăciunea şi postul sînt două dintre cele mai eficiente şi spirituale modalităţi de ralaţionare” (Art. 12)?

TOATĂ armătura lui Dumnezeu e prezentată în Efeseni 6. Nimic despre rugăciune și post.

„Nimeni nu poate fi obligat să postească.” – zice M[rturisirea CPR.

Ba da, presiunea psihologică din ghetoul pocăiesc e imensă.

Nu poţi să cînţi ce vrei, nu poţi să reciţi o poezie adevărată, nu versificări nonpoetice, nu poți să fii autentic etc.

Poți fi obligat, în ghetoul pocăiesc, să gîndești precum ți se ‘ordonă’ cu încrîncenare de la amvon, să ţii post (fără să știi că postul e de fapt un ospăț al bunătății, pe care îl oferi altora) și să te rogi (cică în limbi!)… Și laptele duhovnicesc ți se prelinge pe la colțurile gurii… Hrană tare?… Mai amînă un cincinal, două… Poate toată viaţa!…

Biserica Penticostaloidă Lăptişorul…

Autocrații, precum Cristian Ionescu, care își păzesc cu strășnicie perimetrul parohial, inhibă chipul lui Dumnezeu din oameni, care își reduc potențialul creativ și își dezvoltă reflexul de înregimentare, conformare, adaptare noninteligentă, noncreativă.

Pentru ei contează „adunarea fizică a credincioșilor la un loc”…

Pentru ei lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu are dimensiune… confesională.

Din seria REPLICI

Despre practica excomunicării – Replică lui Vasile Filat
Postmodernism – Replică lui Iosif Țon
Atenție la lipsa de mînie – Replică unui articol apărut pe blogul lui Daniel Brânzei
Behăitul evanghelicilor români – Replică lui Samy Tuțac
Despre conflict – Replică lui Andrei Jurescu
Amabilitatea, un concept ambiguu – Replică lui Mihai Huşanu
Tolba cu tîmpenii (000088) – Replică lui Chris
Zeciuiala – Replică lui Vladimir Pustan
Templul Duhului Sfînt – Replică lui Marius Cruceru
Patologie baptistă – Replică la articolul lui Marius Cruceru despre provocările baptiștilor din acești ani
Despre Biserica Providența Oradea – Replică lui Iosif Țon
De ce să (NU) mergem la biserică – Replică lui Peter Rong și lui Samy Tuțac
Despre curaj, adevăr și responsabilitate – Replică lui Samy Tuțac
Să nu fim doar morali, ci spirituali – Replică lui Florin Ianovici
Biserica nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Viorel Iuga
Biserica nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Alex Neagoe
Fundamentele Bisericii – Replică lui Luigi Mițoi
Cînd temeliile se surpă – Replică lui Vasile Taloș
Referendumul NU este buricul Împărăției lui Dumnezeu – Replică lui Viorel Iuga
Isus NU e Învațătorul, ci Domnul și Mîntuitorul – Replică lui Luigi Mițoi
Despre FUNDAMENTELE Bisericii – Replică lui Romică Iuga
Despre polemică – Replică lui Samy Tuțac
Nemernicul clișeu „Post și rugăciune” – Replică lui Samy Tuțac
Legătura frăţească NU este primul stîlp al activității bisericii – Replică lui Cristian Ionescu
Biserica nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Cristian Ionescu
Este clădirea BBSO „Casa Domnului”? NU! – Replică lui Cristian Sonea
Despre judecată – Replică lui Răsvan Cristian Stoica
Ce (nu) este biserica. Întoarcerea la Adevăr (1) – Replică lui Cristian Ionescu
În teologia creștină Casa lui Dumnezeu nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Cristian Ionescu
În teologia creștină Casa lui Dumnezeu nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Paul Negruț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s