La moartea lui Vasile Talpoș, baptiștii români trebuie să se confrunte, din nou, cu chestiunea reconcilierii cu trecutul comunist.
Reiau un articol din Confesionala – estivală 2004, urmat de un articol al meu, la finalul căruia am atașat telegrama trimisă excelenței sale, domnului Nicolae Ceaușescu, în numele baptiștilor români, semnată de Mihai Hușan și Vasile Talpoș.
Dupa 13 ani de la eliberare, există oare transparenţă în Cultul Creştin Baptist? – Gabi Popovici (pseudonim)
Dupa citirea unui comunicat online dat de către Baptist Standard, o mare nelinişte m-a cuprins. Eu ştiam că studenţii şi părinţii lor sacrificaţi în 1989 pe caldarîmul oraşului Timişoara au dorit libertatea şi transparenţa instituţiilor româneşti. Şi asta nu numai în plan politic dar şi religios. Scriu acest mesaj în memoria lor întinată încă o dată.
Publicat sub titlul “Baptiştii români doresc reconcilierea”, articolul din Baptist Standard aminteşte cititorului că există un măr al discordiei cu urmări nefaste în politica cu tendinţe certăreţe din sînul Uniunii Baptiste din România. Moştenind un trecut comunist ce nu fusese analizat sub nici o formă în 13 ani, şi pe fondul eforturilor eroice ale preşedintelui Iliescu de a şterge cu buretele atrocităţile comunismului, preşedintele Cultului Baptist, domnul Dr. Paul Negruţ a promovat soluţia ‘biblică’ făurită de Iliescu: reconcilierea. Uniunea Baptistă a preferat reconcilierea, amortizînd prin aceasta lansarea de procese legale împotriva propriilor pastori, explică preşedintele cultului. Cu alte cuvinte, Uniunea Baptista afirmă indirect faptul că faptele unor pastori baptişti colaboraţionişti sînt atît de grave încît aceştia pot fi trimişi în instanţă.
Iniţiativa pastorală luată de Dr. Paul Negruţ prin intermediul Uniunii vizează acei pastori care au colaborat cu Securitatea în anii în care alţi baptişti erau persecutaţi. Persecutat şi el, Dr. Paul Negruţ este acum preşedintele Uniunii Baptiste, continuă articolul.
Pe data de 5 februarie 2002 Dr. Paul Negruţ face o vizită la Alianţa Mondială Baptistă, unde raportează faptul că baptiştii români au căzut de acord să rezolve moştenirea comunistă într-un mod biblic şi pastoral. Şi anume, “fiecărui pastor care ar fi colaborat cu securitatea i s-a cerut să declare faptele”, spune Dr. Paul Negruţ. El continuă, “O dată ce este realizat acest lucru, nu se va lua nici o măsură juridică, ci vom rezolva această problemă în mod pastoral şi vom ierta persoana.” Tot Dr. Paul Negruţ continuă, “Din această pricină nu există tensiuni cu privire la trecut, şi ne putem concentra atenţia la evanghelizare şi la creşterea bisericii, adică la priorităţile noastre.”
Articolul continuă, citînd din afirmaţiile Dr. Paul Negruţ: “Baptiştii din România de azi experimentează un sens mai profund al unităţii, nu numai datorită modului în care au rezolvat problema trecutului comunist, dar şi din pricina fermităţii cu care apără principiul separării bisericii de stat.” Guvernul a dat o lege prin care pastorii puteau să primească fonduri salariale de la guvern. Cu toate că această ofertă a reprezentat o mare ispită pentru un pastor baptist, ce face între 80-100 dolari pe lună, pastorii s-au rugat şi au respins oferta guvernului, afirmă Dr. Paul Negruţ.
Neliniştea mea vine din mai multe direcţii. Dr. Paul Negruţ raportează unui forum mondial rezolvarea unei probleme ce nu este rezolvată. Sau să fiu eu singurul care nu am auzit de pastori mărturisitori şi de biserici iertătoare? Ştiu că prin efortul militantului african Mandela şi al episcopului Tutu din Africa de Sud a fost creat un Forum de Reconciliere Naţională pentru acea ţară tulburată de atrocităţi. În cadrul sesiunilor acestui Forum criminalii (adică pastori, poliţişti, militanţi, etc.) mărturiseau faptele comise în timpul regimului de teroare. Ceea ce era mărturisit în şedinţele Forumului era iertat şi nu putea fi imputat în instanţă. Dr. Paul Negruţ a fost probabil mişcat de acel model, la fel ca şi preşedintele Iliescu, şi a condus Uniunea autocratic spre o decizie similară.
Diferenţa între realitatea româneasca şi cea africană este ca de la cer la pâmînt. Nu am auzit de crearea acestui Forum şi nu am auzit de nici o invitaţie publică la mărturisiri. Nu am auzit de şedinţe publice în care pastorii colaboratori să-şi fi mărturisit faptele. Nu am auzit de nici un pastor mărturisindu-şi gradul de locotenent sau de căpitan în poliţia secretă. Nici o sutană nu a fost ridicată pentru a dezvălui stelele pastorului colaboraţionist. Şi totuşi Dr. Paul Negruţ proclamă sus şi tare în faţa Alianţei Mondiale Baptiste faptul că în Uniunea Baptistă din România a avut loc reconcilierea cu trecutul comunist.
Mă mai nelinişteşte faptul că pastorii nu au fost înştiinţaţi în mod public, şi apoi faptul că mărturisirile nu au fost făcute public. Dacă Dr. Paul Negruţ crede că morţii din Timişoara au murit într-o anticameră, atunci da, ar fi ceva mai justificată măsura secretă cu care dînsul pretinde că a avut loc acest proces de spovedanie. Dacă a avut vreodată loc.
Modul în care a fost dată publicităţii chemarea la spovedanie este foarte dubios. Oare cum au aflat pastorii baptişti de această chemare la spovedanie? Poate că Dr. Paul Negruţ are o listă cu colaboratorii şi le-a trimis o depeşă specială numai lor? Să zicem că au fost înştiinţaţi doar cei cu musca pe căciulă. Atunci Dr. Paul Negruţ ştie tot.
Mă mai nelinişteşte modul în care a fost acordată absolvirea. Cine a iertat pe cine? Din poziţia de ‘patriarh’ baptist Dr. Paul Negruţ a avut oare capacitatea să ierte pastorii care au venit şi şi-au mărturisit păcatele în secret? De cînd avem noi, ca baptişti, dreptul de a ierta păcatele în ascuns?
Mă nelinişteşte faptul că pastorii au fost absolviţi de ceva ce nici măcar nu ştim cum că a avut loc, nu am aflat cum a funcţionat sistemul colaboraţionist, şi nici nu ştim cît rău a fost făcut. Iertăm la grămadă, pe toţi cei care au colaborat? Cine e iertat deci? Există o listă cu cei iertaţi?
Cum să iert atunci pastorul meu, care, din ce spun alţii, este şi el un simplu căpitan în Securitate? Pot să îl iert dacă ne spune ce a făcut.
Cunoscătorii afirmă că pastorii trimiteau rapoarte cu privire la fiecare membru din comitet. Am vrea să ştim dacă era asta o practică generală.
Oare puteai să ajungi pastor fără să semnezi ceva la Securitate? Cum de aveam doar 4 studenţi noi în fiecare an la Seminarul din Bucureşti? Cum erau ei selectaţi şi de către cine? Răspunsul la acest fel de întrebări ne poate lumina în privinţa modului în care am ajuns în situaţia curentă, situaţie de “unitate mai profundă,” conform Dr. Paul Negruţ.
Mă nelinişteşte cînd nu ştim nimic acasă dar în afara ţării se afirmă că lucrurile sînt rezolvate. E fie minciună, fie altceva. Aşteptăm clarificări de la Dr. Paul Negruţ. Articolul din Baptist Standard se găseşte pe internet la adresa: http://www.baptiststandard.com/2002/2_25/print/romania.html
Să fim transparenţi – Alin Cristea
“Nimic nu este mai frustrant pentru societate decît lipsa de transparenţă.” (Cristian Preda)
Dr. Paul Negruţ se înşeală cînd afirmă că ‘nu exista tensiuni cu privire la trecut’ în ceea ce priveşte colaborarea unor lideri confesionali cu Securitatea. Desigur, liderul baptiştilor români poate declara acest lucru, precum şi Bush Jr. a pornit războiul în Irak manipulînd opinia publică prin frică şi dezinformare, cum că ar exista arme de distrugere în masă, lucru încă nedemonstrat pînă acum de marile şi democraticele puteri ale lumii, ba chiar infirmat de scandalurile britanice şi americane cu referire la acest subiect.
Orice lider, fie el religios, politic sau de alt fel, poate face declaraţii conform strategiei de impunere a politicii pe care poziţia obţinută i-o permite. Însă aceste declaraţii au conotaţii diferite în funcţie de relaţia biunivocă a declaraţiilor cu fenomenele cărora le acordăm statutul de realitate. Articolul de mai sus demonstrează că cel puţin o persoană observă şi articulează probleme de interes public într-un mod care pune în discuţie declaraţiile în discuţie.
Mă alătur şi eu acestui punct de vedere exprimat sub pseudonim şi sînt convins că şi alţi baptişti şi neo-protestanţi de diferite nuanţe simt nevoia să adauge ceva la cele de mai sus, poate chiar să se solidarizeze cu punctul de vedere exprimat. Una din marile probleme ale societăţii româneşti, şi ale comunităţilor creştine, este neştiinţa în a articula un punct de vedere şi slaba solidarizare în jurul unui punct de vedere.
Nu sînt de acord cu expresia populistă de esenţă iliesciană “Baptiştii din România de azi experimentează un sens mai profund al unităţii”. Problema “în jurul a ce ne unim?” este o problemă serioasă care trebuie tratată cu toată energia pe care o avem la dispoziţie. Faptul că Dr. Paul Negruţ nu a avut contracandidat la alegerile de anul trecut pentru poziţia de lider în Cultul Baptist nu este deloc un semn al unităţii baptiştilor, ba chiar îl consider un semn îngrijorător al lipsei pîrghiilor normale de promovare şi slujire creştină în cadrul confesiunii.
Sînt de acord cu demascarea poziţiei de “patriarh” pe care a acumulat-o Dr. Paul Negruţ, un fenomen îngrijorător atît pentru instituţia confesională cît şi pentru organismele eclesiale în care, de multe ori, pastorul are o astfel de poziţie patriarhală din care îşi permite să facă declaraţii halucinante pentru cei care cunosc cîţiva parametrii funcţionali ai acelei comunităţi. Pastorul face biserica, el o omoară.
Nu este pentru prima oară şi nici pentru ultima oară cînd Dr. Paul Negruţ face afirmaţii “exotice”, care ne “iau faţa”, că nu prea ştim despre ce e vorba. Astfel, într-un interviu din revista bisericilor creştine baptiste din România (aşa scrie pe copertă, dar de fapt este revista Uniunii Baptiste, ceea ce implică nuanţe consistente de structură, politică editorială, finanţare, precum şi aprobarea autorilor care semnează articole) “Creştinul azi”, Nr. 2/2004, Dr. Paul Negruţ declară:
“Din punct de vedere istoric, Uniunea Baptistă din România a fost şi este o organizaţie baptistă conservatoare pînă în măduva oaselor. Noi nu ne-am negociat credinţa nici în vremea persecuţiilor şi nu o negociem nici în vreme de libertate. Baptiştii din România au fost gata să-şi păstreze credinţa în Cuvîntul lui Dumnezeu chiar cu preţul vieţii lor.”
După cum reiese din declaraţiile în limba engleză, nu toţi baptiştii… cu preţul vieţii lor. Unii pastori au colaborat cu Securitatea! Şi apoi, cu preţul cărei vieţi? Viaţa profesională, viaţa de familie, că nu prea ştim de prea mulţi baptişti care au murit la Canal sau în închisorile comuniste, precum preoţii greco-catolici. Ştim în schimb de o droaie care au plecat în străinătate pentru libertate religioasă (şi bunăstare materială… îmi şopteşte un drăcuşor la ureche).
“Exotismul” declaraţiilor negruţiene e mai evident atunci cînd vine vorba de relaţiile cu organizaţiile internaţionale, întrebarea reporterului (adică a femeii care a pus întrebarea, iată o încă un exemplu al implicării feminine în activitatea confesională) era: “Unde se situează Uniunea Baptistă din România în contextul acestei crize internaţionale?”, criza internaţională referindu-se la retragerea Convenţiei Baptiste de Sud din Alianţa Baptistă Mondială.
“Cînd au apărut probleme de natură teologică cu Seminarul de la Rüschlikon, la începutul anilor ’90, Uniunea Baptistă din România şi-a prezentat fără echivoc poziţia conservatoare. Mai apoi, cînd a apărut documentul de la Dorfweil privind identitatea baptiştilor români, Uniunea noastră a fost extrem de clară şi promptă în a respinge acel document datorită aspectelor teologice liberale. Cînd s-a ridicat problema hirotonirii femeilor, prin promovarea unei femei-pastor din Suedia ca preşedintă a Federaţiei Europene, baptiştii români nu au participat la acel congres. Toată această istorie dovedeşte clar că şi-n vreme de prigoană, şi-n vreme de libertate, baptiştii români nu şi-au negociat crezul.”
Ei, na! Nu scăparăm de un Iliescu politic, nici de un iliescian patriarh ortodox, acum avem şi un Iliescu baptist. Noi sîntem români, niciodată nu ne-am trădat patria, religia, nu am făcut război de cotropire niciodată (Niciodată să nu spui niciodată!), iată că veni vremea să ştie “tătă lumea” că “baptiştii români nu şi-au negociat crezul”. Ba da, unii dintre pastorii baptişti şi-au negociat crezul, şi-au trădat crezul nu numai atunci cînd au acceptat să colaboreze cu Securitatea (fiecare om e supus greşelii), ci cînd au continuat să-şi trădeze fraţii de credinţă ani de zile, precum şi după ’89, cînd nu au găsit un mod de a se împăca cu “trecutul care… nu mai trece”.
“Exotismul” declaraţiilor negruţiene ajunge la paroxism atunci cînd sîntem confruntaţi cu o avalanşă de informaţii şi concepte de care, în cel mai bun caz, abia am auzit: Seminarul de la Rüschlikon, documentul de la Dorfweil, teologia liberală, alături de deja amintitele CBS şi ABM. Îi provoc pe absolvenţii de teologie de la Universitatea Emanuel (o altă instituţie condusă de Dr. Paul Negruţ, care este şi pastor la Biserica Baptistă Emanuel din Oradea), colegii mei din grupa de teologie 1996-1999, să explice cîte ceva despre aceste denumiri, fără a consulta material în limba engleză.
Dr. Paul Negruţ încearcă să implementeze conceptul de “poziţie conservatoare”, însă ajunge la declaraţii populiste şi de tip fundamentalist. Teologia liberală e folosită pe post de bau-bau pentru a manipula opinia public confesională (dacă există aşa ceva, mai degrabă un cerc de păstori-sateliţi care gravitează în jurul aşa-ziselor “personalităţi” confesionale, care le asigură porţia de relaţii autohtone şi de factură anglo-saxonă pentru supravieţuirea “imaginii” confesionale).
Cîţi dintre cititorii acestor rînduri pot explica ce înseamnă teologia liberală şi care sînt consecinţele dezastruoase pe care le-a avut la începutul secolului în institutele teologice evanghelice? Şi dacă ştiu, de ce nu explică şi altora, astfel încît să nu mai fie folosit termenul de “liberal” pentru manipulare prin frică (cum o face Bush jr., cum a făcut-o Iliescu, ce să mai vorbim de Vadim Tudor…) sau dezinformare?
“Nimic nu este mai frustrant pentru societate decît lipsa de transparenţă.”, reiau cuvintele lui Cristian Preda, decanul Facultăţii de Ştiinţe Social-Politice, Universitatea Bucureşti.
În articolul “Conservative Baptist Univ. Thrives in Former Communist Block Nation” (Religion Today Summaries – July 1, 2004, pe http://www.crosswalk.com) Allie Martin (Agape Press) afirmă că Dr. Paul Negruţ “is the president of Emanuel University in Oradea, the only conservative Baptist university in Europe” şi “Negrut once served time in a concentration camp for his belief in Christ when Romania was under communist rule”.
Sînt aceste informaţii corecte, exacte, adevărate? Este adevărat că Universitatea Emanuel este singura universitate “conservatoare” din Europa? E inclusă şi Marea Britanie în această Europă? Dacă da, atunci profesorii care şi-au luat doctoratul în teologie în Marea Britanie nu au o “poziţie conservatoare”? Cei mai renumiţi români neo-protestanţi cu doctorat în teologie îl au, de fapt, despre teologia ortodoxă a lui Stăniloae. (Na!, ce teologie mai “conservatoare” decît cea ortodox-românească?, simt nevoia să glumesc puţin, înainte de a relua analiza “poziţiei conservatoare”).
Mie îmi miroase prea a fudulie românească atunci cînd e vorba de tot felul de clasificări în care, în sfîrşit, un român sau o “făcătură” românească ajunge în frunte. Şi e şi singurul vîrf, singura poziţie, care duce România pe culmile… E trist să vezi cum unii români se chinuiesc, ridicol, să demonstreze că aici, în România, sînt “ţîţînile lumii”, la propriu (vezi şi trăznaia dacoromânismului), nu mai aduc citate, trec mai departe să subliniez ridicolul acestor declaraţii pe care nu ştiu dacă Dr. Paul Negruţ le-a confirmat sau contestat pînă acum.
Ştiu însă că Dr. Paul Negruţ umblă cu ocaua mică atîta timp cît iartă pastorii informatori ai Securităţii şi dă afară de la Universitatea Emanuel studenţi pentru că au ascultat muzica grupului “Holograf” (cea mai elaborată muzică pop laică contemporană de pe piaţa românească). Ştiu că nu li se pare normal orădenilor baptişti să vadă cum un pastor precum Teodor Vereş, un binecunoscut critic, de ani de zile, al practicilor negruţiene, să ajungă profesor la Universitatea Emanuel, vicepreşedinte în Comunitatea de Bihor, condusă acum de partida Negruţilor (de unde atîta unitate?) şi să fie invitat să predice la Biserica Emanuel, la amvonul la care Iosif Ţon nu mai este invitat, datorită stilului fundamentalist-patriarhal în care Dr. Paul Negruţ înţelege să îşi “încununeze” cariera care tot mai multor enoriaşi baptişti li se pare a fi devenit oportunistă.
Mai ştiu că puterea corupe şi acumularea funcţiilor în spaţiul confesional de către Dr. Paul Negruţ este deja suspectă a fi generatoare de corupţie. Problema spaţiului confesional baptist însă nu este nicidecum o persoană, ci o mentalitate şi un sistem care generează corupţie, manipulare, dezinformare, ca în alte domenii din societatea românească.
Astfel, dacă accesăm pagina http://www.baptist.ro , care apare cu titlul Uniunea Baptistă din România, vom citi următorul anunţ:
“Congresul al XXXIII-lea al Cultului Creştin Baptist din România, desfăşurat la Arad, între 30 şi 31 mai 2003, s-a încheiat. Au fost ratificaţi membrii Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, a fost ales noul Comitet Executiv şi comisia de cenzori. Lista noilor organe de conducere şi control o găsiţi aici.” şi este link spre pagina care enumeră liderii aleşi la congres. Jos este semnul copyright-ului, pe care nu ştiu însă cum să-l interpretez: nu se poate prelua lista decît cu acordul Uniunii? Nu trebuie să ştim care sînt liderii, oricum aleşi în mod public?
Nici nu funcţionează nici unul din celelalte link-uri: Despre noi, Biserici, Birouri, Info util, Publicaţii, Pensii, Conexiuni.
Ridicolul paginii este dublat de ridicolul anunţului din mai 2003! De un an şi ceva Uniunea Baptistă n-a considerat că e folositor şi în pas cu timpurile să completeze paginile site-ului. Oricum se ştie cine conduce şi cum, nu?
Un site care se intitulează Situl baptiştilor din România se găseşte la http://baptistnet.ro Iată un mesaj din cartea de oaspeţi:
“AIUREALĂ TOTALĂ. Pagina principală neactualizată de luni de zile. Forum accesat numai de certăreţi melodramatici nebăgaţi în seamă în altă parte, carte de oaspeţi devenită mica publicitate matrimonială şi bursa locurilor de muncă. Dacă aş da vreo notă, aş cu siguranţă un 3 cu majuscule. Nu se prea lucrează la imagine. Webmaster inexistent! Timp pierdut!
Nu cred că merită o etichetare chiar atît de dură, însă, într-adevăr, pe pagina principală, la ştiri, nu există nimic din 6 ianuarie pînă în 22 iulie 2004. Tot acolo, la articole trimise, ultimul articol postat este din 3 ianuarie. Analiza unui astfel de site implică mai multe discuţii decît cel oficial. Mă voi referi la faptul că implică şi participarea altor baptişti din ţară cu ştiri şi articole. Dar de ce să avem ştiri şi articole cînd e mai uşor de dat un singur anunţ de tătuca baptiştilor: Staţi liniştiţi. Baptiştii sînt într-o unitate perfectă, pe o poziţie conservatoare, cum au fost întotdeauna de 2000 de ani pe aceste meleaguri. (Scuze, am încurcat notiţele).
Webmasterul e student, lucrează, are familie, ce mai, viaţă grea, dar toate acestea nu scuză lipsa de informaţii care ar trebui să apară dacă nu zilnic, măcar săptămînal. Internetul, spre deosebire de presa scrisă, oferă vehiculul pentru circulaţia informaţilor în cel mai scurt timp. Desigur, liderii sînt întotdeauna interesaţi ca informaţiile să apară într-un context favorabil politicii lor. Dar lipsa de transparenţă este o practică învechită, care generează nu numai tensiuni în societate, ci şi neîncredere în liderii care au putere de decizie.
În afară de partea tehnică a unui astfel de site, care poate fi asigurată la urma urmei de un profesionist care nu face parte din vreo confesiune neo-protestantă, e nevoie de un coordonator care să aibă canale de comunicare cu diferiţi baptişti competenţi să furnizeze informaţii corecte şi articole coerente. Din acest punct de vedere, liderul baptiştilor se face vinovat de neutilizarea acestor canale de comunicaţii pentru a facilita circulaţia informaţiilor şi a ideilor spre folosul tuturor.
Nici site-ul Universităţii Emanuel http://www.emanuel.ro nu are prea mult de a face cu spiritul de comunicare ce trebuie să caracterizeze o astfel de instituţie. Pagina de întîmpinare prezintă o poză cu un grup de 20 de absolvenţi, în care sînt mai mult fete decît băieţi. Imaginea campusului este anostă, nicidecum coerentă cu sloganul de sub ea: “Locul ideal pentru dezvoltarea ta academică şi spirituală…” Nu funcţionează nici unul din linkurile: Facultatea de Teologie, Facultatea de Muzică, Facultatea de Asistenţă, Facultatea de Management, Universitatea din Oradea şi nu este nici un anunţ că paginile respective sînt în lucru. Spre uimirea mea, sînt patru imagini la Activităţi studenţeşti/sport: Basket, Volei, Fotbal, Tenis de masă. Spre uimirea mea, zic, deoarece, prin ‘97-’98 am încercat să conving pe unul din profesorii noştri de la Emanuel că este ridicol un program de ordine interioară în care se specifică că aşternutul se va scutura în fiecare zi (contraargumentul meu era că nu cred că există vreun profesor care face aşa ceva acasă), iar băieţii nu aveau voie să iasă la fotbal în pantalonii scurţi. Cît despre tenis de masă, am înghiţit destul praf în subsolul clădirii ca să ne mai destindem puţin.
La Ghidul împrejurimilor, iarăşi mi se strînge stomacul, citind că:
“Oradea, unul din cele mai frumoase oraşe ale Europei… […] Oraşul combină cu nostalgie urme ale trecutului, magia naturii împreună cu suflul noilor schimbări. Micul Paris, după cum era Oradea numit la începuturile secolului XX, poartă spiritul epocii înfloritoare şi acum.”
Ţi se face greaţă. De unde unul din cele mai frumoase oraşe ale Europei? Era mult spus şi că e unul din cele mai frumoase oraşe ale României.
La “financiar” citim despre “sistemul de burse şi plăţi unic în ţară” de la Universitatea Emanuel:
“Cîţi bani dai, atîta face. Motivul pentru care unii studenţi părăsesc şcoala nu este cel financiar, al lipsei banilor, ci lipsa caracterului, a slujirii şi a seriozităţii în plan academic.”
Iată ultimele consecinţe ale corupţiei. Păstorii care au fost informatori îşi trimit copiii la şcoală creştină, însă le lipseşte caracterul. Baptiştii păstoriţi de păstorii cu lipsă de caracter ajung şi ei lipsiţi de caracter, copiii lor la fel. Poate că nu e chiar aşa. Însă numele Dr. Paul Negruţ va rămîne în istoria baptiştilor din România pentru măsurile dure luate prin ’95 faţă de zeci de studenţi şi pentru decimarea, la începutul anilor 2000, a unei grupe de teologie pastorală, care a pornit cu 31 de studenţi şi a ajuns, după 4 ani, doar la 10 absolvenţi.
Numele Dr. Paul Negruţ va rămîne în istoria baptiştilor din România şi pentru epurarea corpului profesional, anii trecuţi. Astfel, puţinii profesori de marcă care şi-au pus amprenta asupra Universităţii Emanuel au trebuit să plece: decanul şi secretarul Facultăţii de Teologie, directorul bibliotecii, conducătorul, timp de 10 ani, a secţiei de muzică bisericeasă, alţi profesori şi tineri preparatori – produsele cele mai bune de cînd există Universitatea Emanuel.
Desigur, studenţii nu sînt organizaţi în nici un fel care să le permită să reacţioneze decent la acest stil dictatorial de conducere. Cînd a existat o iniţiativă modestă, prin 1997, de încropire a unei reviste a studenţilor, tot Dr. Paul Negruţ a fost cel care a oprit, după nr. 2, apariţia revistei.
Pe toate paginile paginile site-ului Universităţii Emanuel este prezent semnul de copyright, însă, Doamne, iartă-mă!, pentru ce? Ce informaţii pot fi preluate şi pentru care dintre ele trebuie cerută permisiunea?
Nu de mult a apărut Repertoarul Bisericilor Baptiste din România, prima iniţiativă de acest fel pe care o cunosc. Trei aspecte ridicole însoţesc însă această iniţiativă demn de lăudat: 1) În Cuvînt înainte, Secretarul General al Uniunii Baptiste spune: “Lucrarea de faţă este mai mult decît un simplu repertoar unde poţi găsi adresele bisericilor baptiste din România. Ea este o ilustrare a faptului că sîntem un întreg, în care fiecare îşi are locul lui, aşa cum l-a hărăzit Dumnezeu.” Acelaşi ton iliescian de chemare la reconciliere, să fim uniţi, dar fără a se spune în jurul a ce, şi mai ale cum. În mod normal, Cuvîntul înainte ar fi trebuit să înceapă astfel: “Lucrare de faţă nu este mai mult decît un simplu repertoar unde poţi găsi adresele bisericilor baptiste.” 2) Acelaşi semn deja ostentativ de copyright ne pune iarăşi în dificultate: ce informaţii nu ar putea fi preluate fără “acordul scris” al Uniunii? Mai ales că “la realizarea prezentei lucrări au colaborat, alături de secretariatul şi redacţia Uniunii Baptiste, secretariatele comunităţilor creştine baptiste din toată ţara”. 3) Pe coperţile repertoarului sînt imaginile a 17 clădiri de biserici. Una dintre ele nu apare menţionată în repertoar!?
Autorul articolului semnat sub pseudonim încheie cu: “Aşteptăm lămuriri de la Dr. Paul Negruţ.” Eu aş dori să-l “liniştesc”: Dr. Paul Negruţ nu obişnuieşte să dea lămuriri. Eventual, să le ceară de la alţii. Iar în jurul lui sînt destui mercenari care abia aşteaptă să dea lămuriri. De treburile “murdare”, precum urmărirea studenţilor, ameninţarea lor, interzicerea accesului la biblioteca Universităţii Emanuel, sau semnarea unor acte oficiale de cerere de lămuriri sau răspunsuri pe reţele, precum cel dat anul trecut unor comunicate ale lui Iosif Ţon, se ocupă “eminenţa cenuşie” drd. Doru Hnatiuc. Probabil că vom avea parte de ceva reacţii din partea lui, însă din partea Dr. Paul Negruţ, slabe speranţe. E ocupat cu multe lucruri, printre care şi somarea Alianţei Baptiste Mondiale să îşi precizeze “poziţia” în contextul crizei baptiste internaţionale create.
În încheiere, să ne “delectăm” cu “plecăciunile” de rigoare adresate “primului fiu al ţării” din partea baptiştilor de către pastorul Mihai Huşan, preşedintele Cultului Baptist în anii ’80 şi secretarul general, pastorul Dr. Vasile Talpoş, care a fost şi predecesorul Dr. Paul Negruţ la conducerea Uniunii Baptiste în anii ’90. Textul a apărut în Îndrumătorul Creştin Baptist – organul (!?) Cultului Creştin Baptist, Anul XXXIX, Nr. 7-8 / 1984.
“TELEGRMĂ
EXCELENŢEI SALE,
DOMNULUI NICOLAE CEAUŞESCU
PREŞEDINTELE
REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
Slujitorii bisericilor din cuprinsul Comunităţii Creştine Bucureşti, împreună cu toţi participanţii la adunarea festivă ţinută la 21 august 1984, cu prilejul gloriosului jubileu al celei de a 40-a aniversări a Revoluţiei de Eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, ne exprimăm alesele noastre simţăminte de apreciere şi admiraţie pentru măreţele înfăptuiri şi înnoitoarele transformări care în perioada celor patruzeci de ani de libertate – cu precădere în perioada celor nouăsprezece ani de cînd Dumneavoastră conduceţi destinele naţiunii române – au schimbat total înfăţişarea ţării noastre ridicînd-o pe cele mai înalte culmi ale dezvoltării şi civililzaţiei.
Ne exprimăm, de asemenea, profundele noastre aprecieri privind deosebitul aport pe care Dumneavoastră, ca înalt conducător, l-aţi adus ca jertfă şi consacrare în toate aceste realizări, precum şi faţă de importanta poziţie de care se bucură România Socialistă pe plan internaţional în urma politicii externe înţelepte pe care Dumneavoastră, cu înţelepciune o promovaţi.
Împreună cu întregul popor ne exprimăm adeziunea la propunerea Consiliului Naţional al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, al cărui membru este şi Cultul Creştin Baptist din R.S. România la realegerea Excelenţei Voastre în suprema funcţie la cel de al XIII-lea Congres văzînd în aceasta chezăşia măreţelor înfăptuiri spre binele patriei noastre în viitor.
Bucurîndu-ne să vă avem în fruntea ţării, Vă asigurăm Domnule Preşedinte, că în viitor, credincioşii baptişti, împreună cu toţi ceilalţi oameni ai muncii din ţara noastră îşi vor consacra toate eforturile şi puterea de muncă pentru înfăptuirea măreţului program de înflorire a scumpei noastre patrii, Republica Socialistă România.
PREŞEDINTE, Pastor Mihai Huşan
SECRETAR GENERAL, Pastor Dr. Vasile Talpoş
[Greşeala din titlu şi celelalte greşeli de redactare aparţin textului original]
NOTĂ (2021) – Nu Vasile Talpoș a fost președintele Uniunii Baptiste, ci Vasile Taloș.
RomaniaEv 