Despre pocăință și SFINȚIRE – Replică lui Paul Negruț

Paul Negruţ: „Pocăință înseamnă: recunosc păcatul, mărturisesc păcatul, îi cer lui Dumnezeu iertare și eliberare și am părăsit păcatul.”

Min. 1.26.34

youtube.com/watch?v=L_bc1NXH7wc&t=547s

Ăsta e visul oricărui pastor, ăsta e un clișeu larg diseminat în unitățile administrativ-eclesiale din ghetoul pocăiesc – dominat de devoționalism superficial, populist, antiintelectualist și nonteologic -, ăsta e mesajul multor misionari, dar nu TEOLOGIC.

Părăsirea păcatului nu coincide cu momentul pocăinței (schimbarea minții).

Iar ceea ce numim ‘momentul pocăinței’ poate dura un an şi jumătate (ca la Josh McDowell) sau o zi (ca la tatăl, bețiv, al lui Josh McDowell).

Dacă părăsirea păcatului are loc o dată cu pocăința (dobîndirea unei perspective noi), atunci ce sens ar mai avea un argument de felul celui oferit de Ioan: „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.” (1 Ioan 2:1)?

Nemernicul clișeu nonteologic pe care îl folosește Paul Negruț, rector al unei instituții teologice (sic!) confundă pocăința cu SFINȚIREA, care este procesul generat de pocăință.

Această pretenție cu totul absurdă ca omul care îmbrățișează o nouă perspectivă să aibă ȘI un comportament adecvat pocăinței este în contradicție cu ceea ce precizează Mărturisirea de credință a baptiștilor români:

„Sfințirea e lucrarea progresivă pe care o face Dumnezeu prin Duhul Sfânt în viața păcătosului mântuit.”

Dar unde e rolul bisericii (locale) în procesul sfinţirii?

Secțiunea „Despre sfințenie” din Mărturisirea de credință nu menționează că biserica ar avea vreun rol.

Reflexul predicatorilor (precum Paul Negruț) e să mute vectorul responsabilității SPIRITUALE de pe umerii bisericii pe om, ca individ, că doară l-a născut din nou Duhul Sfînt.

Petru o fi fost născut din nou? Dar David?

Uneori biserica îți cere mai mult decît îți cere Dumnezeu.

 

Din seria REPLICI

Despre practica excomunicării – Replică lui Vasile Filat
Postmodernism – Replică lui Iosif Țon
Atenție la lipsa de mînie – Replică unui articol apărut pe blogul lui Daniel Brânzei
Behăitul evanghelicilor români – Replică lui Samy Tuțac
Despre conflict – Replică lui Andrei Jurescu
Amabilitatea, un concept ambiguu – Replică lui Mihai Huşanu
Tolba cu tîmpenii (000088) – Replică lui Chris
Zeciuiala – Replică lui Vladimir Pustan
Templul Duhului Sfînt – Replică lui Marius Cruceru
Patologie baptistă – Replică la articolul lui Marius Cruceru despre provocările baptiștilor din acești ani
Despre Biserica Providența Oradea – Replică lui Iosif Țon
De ce să (NU) mergem la biserică – Replică lui Peter Rong și lui Samy Tuțac
Despre curaj, adevăr și responsabilitate – Replică lui Samy Tuțac
Să nu fim doar morali, ci spirituali – Replică lui Florin Ianovici
Biserica nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Viorel Iuga
Biserica nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Alex Neagoe
Fundamentele Bisericii – Replică lui Luigi Mițoi
Cînd temeliile se surpă – Replică lui Vasile Taloș
Referendumul NU este buricul Împărăției lui Dumnezeu – Replică lui Viorel Iuga
Isus NU e Învațătorul, ci Domnul și Mîntuitorul – Replică lui Luigi Mițoi
Despre FUNDAMENTELE Bisericii – Replică lui Romică Iuga
Despre polemică – Replică lui Samy Tuțac
Nemernicul clișeu „Post și rugăciune” – Replică lui Samy Tuțac
Legătura frăţească NU este primul stîlp al activității bisericii – Replică lui Cristian Ionescu
Biserica nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Cristian Ionescu
Este clădirea BBSO „Casa Domnului”? NU! – Replică lui Cristian Sonea
Despre judecată – Replică lui Răsvan Cristian Stoica
Ce (nu) este biserica. Întoarcerea la Adevăr (1) – Replică lui Cristian Ionescu
În teologia creștină Casa lui Dumnezeu nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Cristian Ionescu
În teologia creștină Casa lui Dumnezeu nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Paul Negruț Despre biserica care (NU) există – Replică lui Cristian Ionescu
Reducționismul pocăiesc: Despre rugăciune – Replică lui Toni Berbece
Reducționismul pocăiesc: Despre dragoste – Replică lui Iuliu Centea şi Lucian Ciupe (și Anthony Quinn și Marin Preda)
Reducționismul pocăiesc: Despre pocăință – Replică lui Marius Cruceru